Biserica Franciscana

Situată în strada Şelarilor nr.14, Biserica Franciscană de astăzi a fost, la începuturile sale, în Evul Mediu, Mănăstirea Clariselor, apartinând unui sever ordin de călugăriţe, fiind construită în mai multe etape, între anii 1425-1776. După reforma luterană, mănăstirea a fost desfiinţată, iar biserica a fost utilizată vreme îndelungată ca depozit de cereale, degradându-se treptat. De menţionat că, la puţin timp după izgonirea catolicilor în urma Reformei, la 1 aprilie 1556, un incendiu puternic care a distrus o bună parte din oraş a afectat şi biserica.
În anul 1716, generalul comandant de atunci, contele Stefan Steinville, a reuşit să obţină de la edilii oraşului, aprobarea de stabilire a Ordinului Franciscan pe respectivele meleaguri. Astfel, Biserica şi Mănăstirea Clariselor de odinioară au fost redate călugărilor franciscani. Pe data de 13 iunie 1716, la sărbătoarea Sfântului Anton de Padua, în biserica modest amenajată a putut fi celebrată, pentru prima dată după reformă, sfânta liturghie, de către Superiorul Mănăstirii, Anton P.Schirner.

Biserica a fost construită iniţial în stil gotic, marcată prin contraforturi în exterior şi cu un interior complet modificat de biserică-sală în stil baroc târziu. Din cauza prăbuşirii bolţilor, în 1776, ea a fost refăcută în mai multe rânduri de călugării franciscani, rezultând o biserică-sală cu cor poligonal al cărei interior este ritmat doar prin mijlocirea unor pilaştri încoronaţi de un antablament simplu. Reţine atenţia pe peretele de nord al corului monumentul funerar al generalului conte Damian Hugo von Virmond (1666-1722) realizat în piatră. Partea centrală constă dintr-o inscripţie comemorativă, iar cea inferioară, sarcofagul propriu-zis, este decorată cu alegoria Victoriei.

În biserică se mai găseşte un cenotaf dedicat baronesei Arianna Andlern, născută Engelshoffer, iar în criptă se află mai multe pietre funerare, printre care a lui Johann Haller, guvernator al Transilvaniei, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi a soţiei sale Sophia Daniela de Vargyas, decorate cu blazoanele acolate ale defuncţilor. Din inventarul bisericii reţine atenţia sculptura gotică Madona cu pruncul, aşezată într-un altar lateral şi realizată din lemn policrom în secolul al XV-lea. Monumentul a fost restaurat în anul 1972, însă clădirea abuziv confiscată în 1949 de regimul comunist( care i-au deportat într-un lagăr pe călugării franciscani, de altfel foarte îndrăgiţi de credincioşi pentru că erau dedicaţi pastoraţiei) nu a fost retrocedată nici până în prezent.