Casa Haller

Construită în stil renacentist, în urma transformării imobilului gotic ridicat pe respectivul amplasament în a doua jumatate a secolului al XV-lea (a fost atestată documentar, pentru prima oară, în anul 1472), Casa Haller, situată în Piaţa Mare, la numărul 10, este cea mai importantă clădire din acest perimetru, cunoscut drept Marele Ring.
Stilul gotic al casei iniţiale mai poate fi recunoscut doar datorită unor fragmente (bolţi, ancadramente şi planul în forma literei L, cu corpul principal axat spre piaţă). În curtea casei se mai pastrează şi azi un turn dreptunghiular , ridicat pe înălţimea a două etaje, având deasupra timpanului triunghiular un acoperiş abrupt, în două ape. Câteva elemente de plastică decorativă, trădează, de asemenea, originea gotică a turnului: două ferestre cu baghete la etajul al doilea şi un ancadrament de uşă în arc frânt, situat pe peretele nordic. Pe vremuri, accesul în turn se făcea prin intermediul unei scări spiralate, amplasată într-o construcţie anexă de plan poligonal, alipită turnului în colţul de sud-est. Aceasta, mai înaltă decât restul construcţiei, era în trecut o capelă ai cărei pereţi interiori fuseseră pictaţi în frescă, astăzi pictura fiind extrem de dificil de sesizat. În configuraţia respectivă, cu fragmente originare, datând de la începutul ultimului sfert al secolului al XV-lea, casa se afla în proprietatea senatorului Hieronymus Schneider.

În timp, clădirea îşi schimbă frecvent proprietarii, mai întâi ea aparţine lui Michael Greb, apoi (spre 1490) lui Johannes Agatha, pentru ca, în 1524 să treacă din proprietatea lui Servatius Holzschuch în cea a lui Michael Altemberger, care în 1537 o va vinde comitelui Petrus Haller. Acesta era descendentul unei familii de negustori-patricieni din Nurnberg, cu relaţii matrimoniale în vestitele familii de negustori din Frankfurt pe Main, Augsburg, Viena şi Anvers. Noul proprietar, ce o va păstra în familie 345 de ani, va transforma vechea clădire gotică într-o elegantă reşedinţă în stilul Renaşterii. Acestei etape i se datorează: noile ferestre cu cornişa susţinută de frize de denticuli (de pe faţada dinspre curte a clădirii), organizarea faţadei principale, cu portalul plasat în axul central şi uşa frumos ornamentată ce asigura accesul la scară.

Portalul principal are o formă semicirculară în partea superioară, fiind flancat de montanţi compuşi din câte o coloană adosată la capitel corintic. Timpanele arcului sunt decorate cu armuri şi halebarde realizate în relief. Deasupra se ridică antablamentul a cărei cornişă se sprijină pe o friză de denticuli, iar în ax este aplicat blazonul lui Petrus Haller. Partea superioară a portalului este constituită de un fronton în centrul căruia apare un medalion circular cu un portret de războinic văzut din profil. În contrast cu decorul relativ sobru al portalului principal , uşa accesului spre scară prin bogăţia şi morfologia ornamentaţiei realizate în relief, aminteşte oarecum de spiritul gotic al clădirii. De menţionat că faţada clădirii nu a mai suferit modificări de peste trei secole, aşa cum se poate constata dintr-un desen datând din anul 1703 în care este ilustrată decapitarea comitelui Johann Sachs von Harteneck.