Comuna Bazna

Cunoscută pentru izvoarele sale tămăduitoare, bogate în iod şi brom, pentru rasa de porcine de carne şi de grăsime dar şi pentru biserica fortificată din localitate, Bazna se află situată la limita judeţelor Sibiu, Alba şi Mureş.
Aşezat într-o zonă de dealuri, la o altitudine medie de 320 metri, la circa 18 km. distanţă de Mediaş, satul Bazna a fost atestat documentar în 18 februarie 1302 printr-un act în care consiliul unei mănăstiri din Oradea adeverea faptul că un comite sas a donat respectiva localitate, bisericii catolice din Alba Iulia. Iniţial, aşezarea s-a aflat mai spre vest, pe Valea Morii, de unde a fost strămutată pe actuala vatră, în secolul al XIV-lea. Pe la sfârşitul aceluiaşi secol, în mijlocul aşezării a fost ridicată o cetate fortificată cu palisade.

În 1671, în mod cu totul întâmplător, nişte ciobani care aprinseseră un foc pentru a se încălzi, aveau să contribuie la descoperirea zacămintelor de gaze naturale din zonă. Evenimentul a atras imediat atenţia specialiştilor din întreaga ţară, care, urmare a prospecţiunilor efectuate, a condus la descoperirea şi punere în valoare inclusiv a apelor minerale. Abia după aproape un secol de la acea întâmplare avea să se facă analize chimice şi să fie emise primele păreri autorizate despre binefacerile “izvoarelor tămăduitoare din monarhia austriacă”. Astfel, informaţii preţioase apar pentru prima oară în manuscrisul lui Andreas Gaspari care, timp de aproape două decenii a cules date despre starea celor trei “băi” de aici:baia bisericii, baia cerşetorilor şi fântâna acră. 
În 1814, izvoarele de apă minerală de la Bazna trec în proprietatea bisericii evanghelice care încep pregătirile pentru amenajarea, în 1843, a primului stabiliment balnear. Cel care a pus bazele acestuia, a fost un grup de intelectuali din Mediaş prin intermediul unei societăţi pe acţiuni.

Staţiunea va cunoaşte o dezvoltare fără precedent abia din 1877 atunci când magnatul medieşean Iulius Brekner va concesiona băile pentru o perioadă de 70 de ani, dotându-le cu instalaţii moderne şi începându-se producţia de sare de Bazna denumită “Victoria”. Din 1950, când a trecut în administraţia Ministerului Sănătaţii, staţiunea, dotată între timp cu noi locuri de cazare şi de tratament şi-a schimbat caracterul sezonier în unul parmanent. Recomandată în afecţiuni ale aparatului locomotor, ginecologice, otorinolaringologice, endocrine şi ale sistemului nervos periferic, staţiunea a cunoscut un aflux sporit de pacienţi şi turişti până în 1990 când aproape întreg patrimoniul avea să ajungă o ruină. Abia câţiva ani mai târziu, mai întâi printr-o societate comercială din Mediaş, cu profil medical şi apoi prin Romgaz care a construit un ultramodern complex balnear, staţiunea a început să fie revigorată. Aerul puternic ozonat, parcul de 20 de hectare în care predomină coniferele şi foioasele, apele minerale sărate-iodurate, nămolul şi respectiv sarea de Bazna reprezintă “reţeta “ideală pentru un sejur de odihnă sau de tratament în staţiune.

În altă ordine de idei, Bazna este recunoscută oficial, din 1948, ca rasă de porcine de sine stătătoare, formată prin încrucişarea scroafelor din rasa Mangaliţa cu vieri din rasa Berk şi, de asemenea, cunoscută prin biserica gotică fortificată de aici, datând din secolul al XVI-lea.În fapt,  respectiva biserică evanghelică fortificată a fost construită în 1402 şi, abia un secol mai târziu a fost transformată în scopuri defensive.