Comuna Biertan

Situat în nordul judeţului, la circa 80 de km.distanţă de reşedinţă, Biertanul, a fost menţionat, pentru prima oară, în Diploma Andreeană, în anul 1224. Biserica-cetate de aici, cu hramul “Sfânta Maria” este inclusă, din 1993 pe lista monumentelor patrimoniului mondial al UNESCO.

Satul, atestat documentar abia la 1283, face parte din primele aşezări germane din Transilvania.El a dus o luptă acerbă cu alte două localităţi din zonă (Mediaş şi Moşna) pentru “adjudecarea” statutului de centru administrativ al celor “Două Scaune”, finalmente atribuit Mediaşului.
Cea mai semnificativă descoperire arheologică din aşezarea ridicată la rang de cetate în 1397, datează din secolul al IV-lea, fiind vorba de un disc din bronz.Cunoscut sub numele de Donarium, acesta, descoperit în 1775 în pădurea Chimdru, are inscripţionată monograma lui Hristos (H+P) precum şi o tăbliţă purtând inscripţia latină “EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI” (eu Zenovius am pus acest dar) şi se presupune că a aparţinut unui candelabru din bronz dintr-un sanctuar creştin. Descoperirea în speţă atestă existenţa unor comunităţi daco-romane, care, pe teritoriul fostei provincii, au îmbrăţişat creştinismul prin filieră latină, cu mult înainte de venirea slavilor. Ridicată pe vremea lui Matei Corvin, cetatea ţărănească Biertan (care timp de trei secole, mai exact între 1572 şi 1867 a fost sediul episcopatului săsesc) rămâne cea mai impunătoare construcţie medievală. Având organizare urbanistică, aşezarea se remarca prin şirul franconic de dispunere a caselor, în jurul unei pieţe centrale, deasupra căreia se înălţa impunătoarea biserică-cetate. Respectivul momunent de cult îmbină stilul gotic cu cel renascentist, apărat fiind de trei ziduri de incintă, şase turnuri şi trei bastioane medievale.

Complexul arhitectural medieval, amplasat în centrul aşezării, pe un deal, este alcătuit din biserică şi centura de fortificaţii.Biserica, ridicată la sfârşitul secolului al XV-lea şi începutul celui următor, este de tip hală, ocupă partea centrală a complexului şi dispune de trei hale de înălţimi egale. Deşi fortificaţiile din jur, construite în mai multe etape, începând cu secolul al XIV-lea, erau considerate cele mai puternice din Transilvania, în 1704 cetatea ţărănească Biertan avea să fie cucerită şi devastată de curuţi.De menţionat că în nord-estul cetăţii se află Turnul Mausoleu, care, de aproape un secol adăposteşte mormintele prelaţilor bisericii.Pe latura sudică este amplasat Turnul de Poartă care se continuă cu Turnul Catolicilor, iar cea estică este marcată de închisoarea rezervată soţilor care se certau.Scopul acesteia era unul simbolic însă şi educativ pentru că îi punea pe soţi în postura de a sta timp de mai multe zile alături, dispunând doar un singur rând de tacâmuri şi veselă, ei sfârsind invariabil prin a se impăca.În sud-vest se află Turnul Slăninilor, iar pe latura de vest, Turnul Ţesătorilor.
Accesul în interiorul bisericii se face prin intermediul unei scări acoperite, lungă de peste 100 de metri, la al cărui capăt terminal se găseste un bolovan de piatră, un fel de “stâlp al infamiei” pe care erau aşezaţi în fiecare duminică, toţi cei care comiteau fărădelegi.

De menţionat că începând din 1990, aici s-a organizat întâlnirea anuală a saşilor, minoritate care în 1977 număra 1613 persoane.