Comuna Cirta

Situată în Depresiunea Făgăraş, la vărsarea râului Cârţişoara în Olt, comuna Cârţa, se găseşte la 47 km depărtare est de Sibiu, pe o deviere de 3 km a DN 1, în direcţia Braşov.
Locul de origine al poetului popular Viktor Kastner (1826-1857), aşezarea a fost fondată în anul 1202 de către călugării cistercieni, însă va fi atestată documentar abia la 1322. Călugării ordinului cistercit, înfiinţat în Franţa în anul 1098, au fost principalii precursori ai stilului gotic timpuriu, în Europa răsăriteană. În Transilvania s-au stabilit întâia oară la Igriş, dar cea mai susţinută activitate au depus-o la abaţia din Cârţa, prezenţa acestora în zonă fiind legată de căsătoria regilor arpadieni.

Denumită şi Cârţa Săsească, spre a se deosebi de comuna Cârţişoara, cunoscută multă vreme drept Cârţa Românească, localitatea, cu o suprafaţă de 28,9 km.p. are şi astăzi aproximativ aceeaşi populaţie ca în 1930, adică în jurul a 950 de locuitori. Mănăstirea cisterciană Cârţa (actuala biserică evanghelică a comunităţii locale germane cu hramul “Sfântul Mihail”) a fost ridicată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei. Deşi a fost desfiinţată de Matei Corvin la 27 februarie 1474, abaţia cisterciană Cârţa a deţinut, timp de peste două secole şi jumătate, un rol extrem de important în viaţa politică, economică şi culturală a Transilvaniei medievale.

Complexul monastic se compune din biserică şi clădirile mănăstirii, dispuse alături, în sud şi est. În vreme ce clădirile mănăstirii prezintă încă forme specifice stilului romanic, cu arcuri semicirculare în partea superioară a deschiderilor – fapt regăsit şi la nava bisericii – corul, transformat actualmente în biserică parohială, este gotic. Arcele bolţilor se întâlnesc într-o cheie de boltă romanică înfăţişând chipul Fecioarei Maria, ocrotitoarea bisericii, ca stăpânitoare a cerului. Celelalte chei de boltă sunt decorate simplu, cu floarea-soarelui, iar între arce se află ferestre rotunde, cu şase lobi, cărora ulterior le-au fost adăugate vitralii. În curtea casei parohiale se mai păstrează o mică moară de apă cu ciocănele, care bat mereu. După toate probabilităţile, lucrările din Cârţa s-au desfăşurat în cel puţin două etape, mai întâi fiind înălţate clădirile manăstirii şi abia câteva decenii mai târziu a fost definitivată biserica. Potrivit izvoarelor istorice, s-a început prin construirea oratoriului (capela de piatră), s-a continuat cu cea a manăstirii, iar pe la 1300 a fost finalizată şi biserica. Având în vedere rezultatele parţiale ale săpăturilor arheologice începute în 1982, poate fi avansată şi o fază anterioară căreia îi aparţin fundaţiile unei ample bazilici romanice. Devastările provocate de invaziile turceşti din anii 1420, 1421 dar mai ales 1432, ca şi decadenţa călugărilor de aici l-au determinat pe regale Matei Corvin să desfiinţeze, în 1474, aşezământul monastic şi să-l atribuie parohiei din Sibiu. În anii 1961-1963 s-au efectuat ample lucrări de consolidare şi conservare a mănăstirii.

În centrul de comună există un singur obiectiv memorial, ridicat în anul 1926, numit “Parcela eroilor germani din Primul Război Mondial”. El este amplasat în curtea Bisericii Evanghelice-Lutherane, şi adăposteşte mormintele a 53 de eroi germani. Unul dintre cele mai vechi obiceiuri ale locului, numit “Burduhoşii” se serbează în 8 ianuarie şi marchează sfârşitul sărbătorilor de iarnă. Potrivit tradiţiei, tinerii se îmbracă în urşi, iar astfel costumaţi merg din casă în casă şi îi ung pe săteni cu cremă neagră (făcută din untură şi funingine), pentru ca acestora să le meargă bine tot timpul anului.