Comuna Slimnic

Situată la 15 km. nord de Sibiu, fosta cetate Stolzenburg (Slimnicul de astăzi) reprezintă un loc încărcat de istorie. Deşi atestată documentar la 1282, localitatea este, cu siguranţă, mult mai veche, din moment ce în vatra satului a fost descoperită o aşezare dacică.

Cetatea de la Slimnic, unul dintre cele mai importante obiective turistice ale judeţului, aflată pe lista monumentelor istorice, aşezată la marginea fostului scaun al Sibiului, înainte de dealurile care îl despărţeau de scaunul Mediaşului, a fost ridicată în întregime din cărămidă, zidurile exterioare fiind sprijinite de contraforţi în trepte. Odinioară, în preajma ei, se afla un codru întins, intrat în tradiţia populară drept loc de refugiu al haiducilor. Iniţial, se pare că, pe locul actualei cetăţi, a existat o fortificaţie de dimensiuni mai reduse. Acesteia i-a aparţinut şi capela gotică din nordul cetăţii, transformată, ulterior într-un turn de apărare. 
La mijlocul secolului al XIV-lea, în cetatea amplificată a fost construită pe axa vest-est o bazilică în stil gotic, neterminată, care a împărţit în două curtea fortificaţiei. Secolului al XV-lea îi aparţin noile lucrări de întărire, barbacana porţii (sud) , meterezele, gurile pentru păcură.

Cetatea a fost asediată în mai multe rânduri, fiind cucerită prima oară în 1529 de Ioan Zapolya, iar în 1602 de Moise Secuiul. Deşi a rezistat asediului turcesc din 1658, precum şi pandemiei de ciumă , cetatea a fost devastată şi incendiată în 1706, în timpul luptelor dintre curuţi şi lobonţi. Pierzându-şi, treptat, orice rol militar, cetatea avea să fie părăsită şi părăginită în secolul al XVIII-lea.

În 1959 s-a trecut la efectuarea unor ample lucrări de reparaţii şi conservare a sitului , după ce, rând pe rând s-au dărâmat (în 1855) o parte a zidului bisericii din incinta cetăţii, cu materialul rezultat fiind construit un zid protector la cimitirul nou, turnuleţul din sud-est (în 1870) situat între curtea interioară şi cea exterioară a cetăţii şi respectiv zidul de împrejmuire din sud-est (în 1872) .

Pe lângă cetatea ţărănească, respectiv şcoala comunală, menţionată documentar la 1394, biserica evanghelică compusă din navă, cor şi absidă, reprezintă un alt punct de interes pentru turişti. Nava iniţială, databilă de la începutul secolului al XV-lea, a fost boltită în plasă în jur de 1500. Se mai păstrează o serie de detalii gotice cum ar fi ferestrele şi cele trei portaluri din nord, vest şi sud. Din inventarul bisericii prădate în 1706, se remarcă existenţa a două pietre funerare din anii 1592 şi 1633, executate artistic, precum şi câteva piese în stil baroc, cum sunt altarul (1773) şi amvonul (1750) .

Rezervaţia naturală de deasupra Văii Şarba, cunoscută drept Dealul Zakel, din Slimnic, reprezintă o raritate în România, prin “insula” de stepă înconjurată de ecosisteme mezofile. Deşi din 1967 rezervaţia s-a restrâns de la 11 la doar 5 ha, aceasta face parte din categoria ariilor ocrotite din ţara noastră. În arealul respectiv au fost identificate peste 260 de specii de plante vasculare, 400 de specii de insecte dar şi o serie de specii de animale.