Istoria Sibiului

Istoria medievala - mai multe detalii despre istoria medievala
Primele asezari umane din zona Sibiului dateaza din paleolitic, iar prima atestare documentara a localitatii apare într-un document emis în secolul al XII-lea de Papa Celestin al III-lea. La finele secolului al XII-lea se ridica prima incinta de aparare a asezarii. Primele locuinte s-au construit în lungul actualelor strazi Faurului si 9 Mai. În acelasi timp, pe platoul de sus s-a construit o bazilica romanica (astazi disparuta) . Pe la începutul secolului al XIII-lea, pare sa fi avut loc si fortificarea platoului de sus, în jurul bazilicii si, de asemenea, extinderea perimetrului localitatii.

Istoria contemporana - mai multe detalii despre istoria contemporana
Diploma Leopoldină (1691) a consfinţit ocupaţia Transilvaniei de către austrieci, Principatul intrând astfel în componenţa Imperiului Habsburgic. Transilvaniei i se recunoştea, astfel, autonomia iar Sibiul devenea, pentru un secol, capitala Transilvaniei.
În 1781, împăratul Iosif al II-lea a decretat “dreptul de concivitate în Sibiu, pentru toţi cetăţenii Principatului”. În virtutea respectivului decret episcopul român Vasile Moga îşi stabilea reşedinţa în oraş, Sibiul devenind centrul religios al românilor ortodocşi ardeleni.

Istoria moderna - mai multe detalii despre istoria contemporana
Perioada medievală a Sibiului s-a caracterizeazat, din punct de vedere economic, printr-o permanentă dezvoltare care a avut în prim plan ascensiunea breslelor. În secolul al XIV-lea aceste bresle erau deja extrem de bine organizate (de exemplu cea a cizmarilor avea în componenţă şi meşteri din Ţara Românească şi Moldova) . Produsele breslelor sibiene se vindeau în toată Transilvania precum şi pe pieţele unor oraşe din Ungaria.
Asociaţiile meşteşugăreşti şi negustoreşti sibiene au obţinut o serie de drepturi şi privilegii care au determinat o înflorire fără seamăn a vieţii oraşului; şi domnitorii Moldovei şi Ţării Româneşti au acordat sibienilor anumite facilităţi (în secolul al XIV-lea, sibienii deţineau un fel de monopol asupra comerţului cu Ţara Românească) .