Sibiu - Prezentare generala

Aşezat în inima ţării, la răscruce de drumuri, Sibiul închide sudul Transilvaniei, asemenea unei fortăreţe, pe care timpul nu a reuşit niciodată să o distrugă. Începuturile Sibiului se pierd în negura vremurilor. Cert rămâne faptul că, primele pagini ale cronicii oraşului se leagă de coloniştii saşi, chemaţi aici de regii unguri, care doreau să-şi consolideze stăpânirea asupra Transilvaniei. Când au venit saşii pe aceste locuri, în secolul al XII-lea, au adus cu ei standarde de civilizaţie pe care le-au sădit într-o zonă eminamente rurală.
Înflorirea meşteşugurilor şi a comerţului pe care saşii le-au promovat cu stăruinţă a condus la o prosperitate a întregii comunităţi. Dezvoltarea vertiginoasă şi constantă a Sibiului l-a transformat, timp de trei secole, în cea mai importantă cetate a Transilvaniei, unul dintre cele mai înfloritoare şi prospere oraşe din această parte a Europei.

Cetatea Sibiului sau Hermannstadt-ul cum s-a impus în conştiinţa europenilor a fost, dintotdeauna cel mai important centru al populaţiei germane din Transilvania. Acest lucru a determinat Sibiul să ofere o lecţie de toleranţă şi comuniune interetnică, atât între cele trei culturi majore (română, maghiară şi germană) cât şi la nivelul minorităţilor. Un alt fenomen caracteristic Sibiului, uşor de descifrat în creaţiile culturale şi în monumentele sale, este asimilarea curentelor de idei şi a stilurilor arhitectonice occidentale şi îmbinarea acestora cu elemente ale artei şi arhitecturii de tip bizantin, de factură ortodoxă, datorată permanentelor legături ale Sibiului cu Ţara Românească şi Moldova. Sibiul este, în fapt, cea mai de seamă rezervaţie de arhitectură naţională, nu atât în ceea ce priveşte întinderea cât mai ales în privinţa bogăţiei şi complexitaţii urbanistice precum şi a elementelor arhitecturale păstrate. Fiind situat la graniţa Regatului Ungariei, Sibiul a fost considerat multă vreme oraşul de la marginea Europei. Din această cauză era cel mai fortificat burg al principatului, un veritabil bastion al creştinismului. Epoca modernă, în perioada habsburgică găseşte Sibiul drept al doilea oraş al Imperiului, după Viena, aşezarea sa strategică la “porţile Orientului”fiind una dintre cauze. Începând cu secolul al XVIII-lea copiii aristocraţiei pastorale româneşti au început să plece la studii la Viena sau in alte mari centre europene. Se întorceau nu doar mai educaţi ci şi îmbrăcaţi după ultima modă austriacă impunând astfel un veritabil port tradiţional (care se poate vedea şi astăzi la Răşinari) . Pe de altă parte Imperiul îşi trimite aici drept reprezentanţi oameni valoroşi care ocupă diferite posturi administrative şi au o puternică influenţă asupra evoluţiei oraşului. În tot acest context de efervescenţă culturală nu e de mirare că unii fii ai Sibiului ajung să lege numele oraşului de momente importante pentru istoria întregii civilizaţii umane. Aici s-a născut unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului trecut, părinte al astronauticii, Conrad Haas, care a inventat racheta în trepte, dar şi personalităţi ale culturii europene precum Nicolaus Olahus sau Emil Cioran. De asemenea, aici a fost descoperit elementul chimic telur şi tot aici a activat, pentru o vreme, S. Hahnemann-fondatorul homeopatiei. În Sibiu a trăit, a studiat sau a creat o întreagă pleiadă de mari scriitori, filosofi, oameni, politici, artişti. În acest context nu e de mirare că Sibiul a fost, de-a lungul istoriei, scena de desfăşurare a nenumărate premiere din spaţiul românesc:prima farmacie (1494) , prima bibliotecă (1300) , primul spital (1292) , prima librărie (1778) , prima manufactură (1788) , primul spital de neuropsihiatrie, primul paratrăznet, primul ziar (1852) , primul tramvai electric (1904) respectiv cel mai mare muzeu în aer liber (Muzeul Civilizaţiei Tradiţionale Populare-ASTRA) din sud-estul Europei. Astăzi, Sibiul îşi atrage turiştii nu numai prin farmecul său medieval ori prin şarmul irezistibil al vieţii sale culturale ci prin arta gastronomică rafinată care reuneşte într-un misterios creuzet tradiţia milenară daco-romană şi influenţele exercitate de-a lungul veacurilor de popoarele stabilite pasager sau definitiv pe aceste meleaguri.