Aforisme Pentru Un Tanar Actor

Orice copil, indiferent de statutul său social, ştie cel puţin o poezie, câteva versuri acolo. Că sunt învăţate la grădi, că le ştie de la bunica, el ştie câteva... Aşadar, toţi începem să descoperim lumea, şi prin versuri, încă de la început. Şi ce frumos e, când cât mai mult din tot ce ne înconjoară sau din ce trăim rimează, intră într-o armonie... Trec ani, câţiva la număr, şi pentru majoritatea foştilor copii, adolescenţi acum, poezia devine ceva depăşit, ceva pre-romantic, care nu mai rimează cu teribilismul lor, cu dorinţa de a acţiona, de a mişca lucrurile din jur, ba unii ajung până într-acolo încât hulesc biata poezie: „eu nu-s cu poezia, eu sunt mai pragmatic!", de parcă poezia ar fi sirop de mugur de brad şi restul vieţii ar fi o vodcă tare, îmbătătoare.

Aşa că „Aforisme pentru un actor tânăr" asta se vrea! O demonstraţie că poezia are viaţă, că e din viaţă şi mai ales că e parte din legătura noastră directă cu Divinitatea.

Ce vie eşti, poezie!

Florin Coşuleţ