Muzeul Brukenthal

Muzeul naţional Brukenthal este cel mai mare muzeu din SE Europei, datorită în primul rând vastelor colecţii aflate în patrimoniul instituţiei. Situat în centrul istoric al oraşului Sibiu, complexul naţional Brukenthal este alcătuit din Palatul Brukenthal, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul de Istorie, Muzeul de Istoria Farmaciei, şi Muzeul de Arme şi Trofee de Vânătoare. Muzeul brukenthal este primul muzeu deschis oficial în Romania în anul 1817, la acea vreme având 1090 de picturi din colecţia baronului Samuel Brukenthal.
Clădirea Palatului Brukenthal, sitată în centrul istoric al oraşului, mai exact în Piaţa Mare, este unul dintre cele mai însemnate monumente în stil baroc din România. Afost construit în mai multe etape, între anii 1778-1788, şi a avut ca destinaţie îniţială reşedinţa baronului Brukenthal, şi ca spaţiu dedicat colecţiilor acestuia. Palatul Brukenthal este cel mai vizitat muzeu din oraş, poate şi pentru că este cel mai mare de acest gen, şi datorită locaţiei centrale. Faţada clădirii palatului mai păstrează blazonul familiei Brukenthal ( blazon des întâlnit în imaginile de pe vederi sau cărşi poştale cu Sibiul ).

Saloanele baroc, spaţii de recepţii şi serate muzicale, păstrează piese originale ale Palatului: sobele în stil rococo şi neoclasic, tapetul de mătase roşie şi cel de hârtie pictat în stil oriental, candelabrele din sticlă de Murano şi piese de mobilier transilvănean de secol XVIII, toate sunt elemente originale ce pot fi vizionate la muzeul din Piaţa Mare. Palatul gazduieşte Galeria de Artă şi Biblioteca Brukenthal. Galeria de Artă are este alcătuită din expozitii permanente: Galeria de artă naţională, Cabinetul de Stampe, Colecţia de Artă decorativă şi Pinacoteca Brukenthal. Despre modul de formare al colecţiilor existente în patrimoniul muzeului se cunosc relativ puţine detalii, primele înregistrări ale pieselor achiziţionate apar abia după anul 1770. Fondul vechi al colecţiei include gravură europeană din secolele XVI-XVIII. Baronul Samuel von Brukenthal a început să colecţioneze stampe la Viena, primele documente privind achiziţiile sale datând din perioada 1775-1786. Interesul colecţionarului s-a îndreptat în primul rând spre gravură de interpretare după marii maeştri ai Renaşterii şi Barocului, ce completau colecţia sa de pictură europeană. Colecţia cuprinde aproape 1000 de stampe din şcolile germană, austriacă, flamandă, olandeză, italiană, franceză, engleză şi elveţiană. Alte 2000 de planşe incluse în albume ilustrează faimoase colecţii ale secolului al XVIII-lea, de la Paris, Viena, Dresda, Roma, Dűsseldorf şi Londra. Nume importante prezente în colecţia Brukenthal sunt Albrecht Dűrer, Marcantonio Raimondi, Agostino Carracci, Hendrick Goltzius, Egidius Sadeler, Boetius şi Schelte Bolswert, Cornelis Galle, Lucas Vorsterman, Jan Saenredam, Cornelis Bloemaert, Jacques Callot, Antoine Masson, Claude Mellan, Robert Nanteuil, Giambattista Piranesi, Giovanni Battista Tiepolo. Calendarul realizat de Martin Hochmeister pe anul 1790 menţionează printre atracţiile oraşului, pinacoteca ce număra 800 de tablouri şi era dispusă în 13 săli ale Palatului Brukenthal.

 

De-a lungul timpului colecţiile muzeului au fost îmbogăţite prin achiziţii şi donaţii. Primul catalog tipărit al pinocotecii, de fapt catalog manuscris al galeriei a fost editat în anul 1844 şi a fost semnat de pictorul Franz Neuhauser jr. Inventarul arată o pinacotecă formată din 1070 de tablouri şi adăpostită în 15 încăperi de la etajul al doilea al Palatului. În prezent sălile Palatului Brukenthal devenit un veritabil Muzeu de Artă se află exponate din Galeria de Artă Naţională. Palatul găzduieşte şi Biblioteca Brukenthal, care însumează aproape 300.000 unităţi de bibliotecă (manuscrise, carte străină rară, carte românească veche, transilvanice, carte curentă şi reviste de specialitate). Colecţia de pictură europeană a Baronului Samuel von Brukenthal, deţine un număr de aproximativ 1200 opere ale principalelor şcoli de pictură europeană din secolele XV-XVIII: flamandă-olandeză, germană şi austriacă, italiană, spaniolă şi franceză.
 

Şcoala flamandă şi olandeză este reprezentată prin mari şi mici maeştri formaţi în renumitele centre de pictură de la Bruxelles, Amsterdam,Anvers, Gant, Bruges, Leida, Utrecht. Impresionante piese semnate de Marinus van Reymerswaele şi Frans Floris Van Vriendt, Jan Fyt sau Hendrik ter Brugghen. Şcoala germană şi austriacă, cuprinde peste 430 de tablouri, şi alături de nume ilustre ale Renaşterii germane târzii precum Lucas Cranach cel Bătrân sau Schwab von Wertinger, colecţia muzeului găzduieşte numeroase opere ale unor pictori ai secolelor XVII-XVIII: portretişti ca Christoph Pauditz, cunoscut elev al lui Rembrandt şi Jan Kupetzky sau Martin Meytens, peisagişti apreciaţi ca Anton Faistenberger, pictori de scene religioase şi mitologice precum Hans von Aachen, Peter Strudel, Frans C. Sambach, dar şi maeştri ai naturii statice ca Georg Hinz, Franz W. Tamm sau Maximilian Pfeiler. Şcoala italiană, deşi ilustrată printr-un număr relativ mic de opere în raport cu celelalte şcoli (în jur de 200 de pânze), are o pondere importantă prin prezenţa unor lucrări ale cunoscuţilor artişti: Alessandro Botticelli, Tullio Lombardo, Tiziano Vecellio, Paris Bordone, Sebastiano Ricci, Alessandro Magnasco. Reprezentative rămân şcolile: veneţiană, genoveză şi napoletană. Colecţia de artă naţională a muzeului Brukenthal se datorează dorinţei şi interesului curatorilor muzeuluidin secolul XIX-lea, faţă de realizările artiştilor locali. Aceasta cuprinde piese de pictură, grafică, sculptură, mobilier, argintărie, poţelan, sticlărie etc. din secolul al XV-lea până în perioada contemporană. Colecţia de pictură transilvăneană, una dintre cele mai reprezentative de acest fel din ţară, conţine un mare număr de portrete din secolele XVI-XVIII, importante mai ales din punct de vedere istoric şi documentar. Din această colecţie fac parte Portretul lui Lucas Hirscher al pictorului braşovean Gregorius, considerat primul portret laic din istoria picturii naţionale, Portretul comitelui Mathias Semriger al pictorului de origine slovacă activ în Transilvania Jeremias Stranovius, Portretul Annei Maria Huttern şi Portretul lui Johann Gottlieb Fabritius, ale lui Johann Martin Stock, cel mai apreciat pictor sibian al epocii, Portretul istoricului Hans Eder al artistului de origine vieneză stabilit la Sibiu, Franz Neuhauser, etc. Colecţia de artă modernă şi contemporană este dedicată principalelor momente ale evoluţiei picturii româneşti, prin nume de referinţă ca Nicolae Grigorescu, iniţiatorul picturii româneşti moderne, Theodor Pallady, considerat cel mai reprezentativ pictor interbelic, Hans Mattis Teutsch, primul pictor abstract, Corneliu Baba şi Alexandru Ciucurencu iniţiatori ai şcolii contemporane româneşti de pictură. Colecţia de grafică transilvăneană, ce întruneşte peste 3000 de desene, acuarele şi gravuri este o importantă sursă de documentare referitoare la evenimentele istorice şi culturale ale Transilvaniei din secolele XVIII-XIX.
Colecţia de arta decorativa a muzeului Brukenthal deţine o importantă colecţie de acest gen care cuprinde altare, sculpturi, argintărie laică şi de cult (secolele XV-XVIII), sticlărie, covoare orientale şi mobilier, piese de o valoare artistică deosebită, ale căror stil şi tehnică probează apartenenţa lor la spaţiul central-european. Multe dintre piesele de argintărie sunt considerate capodopere ale artei din zona Transilvaniei. Din secolele XVI – XVIII, se păstrează, alături de vase liturgice, diverse piese de argintărie laică şi obiecte de podoabă, în realizarea cărora meşterii argintari transilvăneni au introdus forme şi motive decorative folosite în cele mai renumite ateliere europene. Colecţia deţine 10 piese din creaţia celui mai renumit argintar sibian, Sebastian Hann (activ între anii 1675 - 1713), cea mai cunoscută fiind Cana lui Mathias Semriger, datată 1682.

Pe lângă aceste colecţii impresionante muzeul mai găzduieşte diferite expoziţii temporare. Una dintre cele mai însemnate din ultimii ani a fost expoziţia dedicată marelui artist olandez Rembrandt Harmenszoon van Rijn. Evenimentul desfăşurat sub titlul „REMBRANDT - Maestru al luminii si umbrei", a fost prilejuit cu ocazia aniversării în întreaga lume a 400 de ani de la naşterea marelui pictor. Pe lângă această expoziţie deosebită, anul 2006 a adus o mare împlinire; este vorba despre întoarcerea în patrimoniul muzeului a celor 19 tablouri , „împrumutate” abuziv în urmă cu mai bine de patru decenii, timp în care au fost expuse la Muzeul Naţional de Artă al României.

Programul de vizitare pentru sezonul estival, din 1 aprilie 2009, va fi de marti până duminică, între orele 10 – 18,  cu excepţia primei zile de marţi a fiecărei luni, când muzeele sunt închise.