Muzeul de Istorie Naturala

Cu un început modest şi fără un sediu propriu, confruntat cu problema creşterii permanente a colecţiilor, Muzeul de Ştiinţe Naturale, situat în prezent pe strada Cetăţii nr. 1, a fiinţat în diferite clădiri particulare ale oraşului. Bazele acestui muzeu au fost puse încă din 1849, prin înfiinţarea Societăţii ardelene de ştiinţe naturale (Siebenburgischer Verein fur Naturwiessenschaften) , din care, de-a lungul anilor au făcut parte personalităţi marcante ale vieţii ştiinţifice şi culturale interne şi internaţionale. Astfel, colecţiilor de început-sfârşitul secolului al XVIII-lea-mai exact două ierbare cuprinzând aproape 31. 000 de piese, li s-a adăugat un secol mai târziu, colecţia ornitologică F. W. Stetter ce reunea 528 de păsări indigene şi 145 exotice, colecţia etnografică din Palestina, Egipt, Sudan, Etiopia a viceconsulului Franz Binder şi colecţia de minerale Ackner.

Abia în 1895 s-a trecut la construirea, în fostul parc al teatrului, a edificiului construit special pentru acest scop de către arhitectul medieşean C. W. Fr. Maetz. Perioada de după al doilea război mondial avea să fie, însă, cea mai fructuoasă. În acei ani a fost achiziţionată colecţia entomologică Dr. Eugen Worell (1957) cu peste 95. 000 de insecte din Europa, Africa, America şi Asia; colecţia de fluturi Weindel (1965) cu circa 7. 000 de fluturi; colecţia entomologică H. Hanenheim (1964) cu 10. 000 de insecte; colecţia paleontologică Breckner (1955) cu 7. 000 de piese, majoritatea dinţi de rechin din terţiar colectaţi din regiunea Porceşti (Turnu Roşu) ; colecţia botanică Nyarady (1980) cu aproximativ 152. 000 de piese. De o mare importanţă pentru dezvoltarea muzeului care în 1982 ajunsese la 1. 686. 000 de exponate au fost donaţiile făcute de adevăraţi promotori ai ştiinţelor naturii ca Dr. E. Bieltz (1953) care a donat o colecţie de minerale cu 1. 400 de piese precum şi colecţia de malacologie Kimakowicz, ce conţine 250. 000 de piese. În anul 1931, muzeul întreţinea legături de schimb cu peste o sută de societăţi ştiinţifice din întreaga lume.

La 1 ianuarie 1957 a devenit Secţie de istorie naturală a marelui complex muzeal Brukenthal.
În 1972 Muzeul de ştiinţe naturale a fost reorganizat radical, fiind deschisă noua şi modernă expoziţie de bază Sistematica lumii animale. Anterior, în 1967 au fost puse bazele unei alte expoziţii permanente Arme şi trofee de vânătoare, în care au fost expuse o serie de trofee provenite din colecţiile Witting şi A. Spiess, aceasta din urmă cuprinzând 1058 de piese achiziţionate în 1963. În 1981, expoziţia a fost modernizată şi diversificată, prezentând alături de numeroase trofee medaliate sau medaliabile ale vânatului din ţara noastră şi trofee de vânat exotic. De asemenea se face o trecere în revistă a unor moduri tradiţionale de a vâna, reprezentată inclusiv prin gravuri de epocă. Astfel, sunt expuse diverse arme folosite la vânătoare, începând cu cele din paleolitic, apoi din evul mediu (săgeţi, lănci, arbalete, archebuze) şi până în epoca modernă. În acelaşi context se prezintă aspecte din viaţa animalelor precum şi momentele prilenice pentru vânarea speciilor de interes cinegetic.

muzeul de istorie naturala strada cetatii