Orasul Agnita

Amintit pentru prima oară într-un document din 1280, oraşul Agnita (a cărei denumire în germană, Agnetheln, respectiv Szentagota în maghiară, se traduce prin “Sfânta Agatha”) este situat în estul judeţului Sibiu, în partea centrală a Podişului Hârtibaciului, pe cursul mediu al râului omonim, la altitudini de peste 400 de metri. Aşezare cu o veche tradiţie meşteşugărească, renumit prin breslele tăbăcarilor, cizmarilor, cojocarilor, croitorilor, dogarilor şi olarilor, cu o economie semirurală, localitatea a fost de timpuriu centrul schimburilor comerciale în liniştita vale a Hârtibaciului, acolo unde nu trecea nici unul dintre marile drumuri ale Transilvaniei.

Încă din 1376 Ludovic de Anjou conferise Agnitei (“villam nostram Zenthagata”) dreptul de a organiza iarmaroc în fiecare an, la data de 24 iunie. Din acest privilegiu s-au ivit dese diferende, oglindite şi de documente, cu Cincu Mare, reşedinţa “Scaunului de Schenk” de care aparţinea aşezarea. Astfel, regele Ludovic a fost nevoit să reconfirme în două rânduri (1379 şi 1381) dreptul Agnitei la iarmaroc, ca şi dreptul păstrării sigiului Scaunului, sediului judecătoriei, aşa cum rezultă şi din documentul emis de cancelaria regelui Sigismund de Luxemburg în 1409. 
În 1466, regele Matei Corvin a acordat Agnitei statutul de “jus gladii” care conferea localităţii dreptul de a condamna prin execuţie cu spada, precum şi permisiunea de a ţine în caz de război jumătate din totalul bărbaţilor apţi de luptă, pentru apărarea cetăţii, cu motivarea că aceasta ar fi situată ”la graniţele Transilvaniei şi pentru a evita ocuparea ei de către oşti străine”. Aceste privilegii regale confirmă existenţa cetăţii din Agnita în 1466, ea fiind construită probabil odată cu biserica-hală gotică înălţată pe fundamentul unei bazilice romanice, fără turn, din secolul XIII timpuriu, fortificată în primul sfert al secolului al XVI-lea.

Cetatea, alcătuită dintr-o triplă incintă, a fost ridicată în mai multe etape, aşa cum mai târziu a fost demolată la diferite intervale de timp. Cele patru turnuri de apărare construite din piatră de râu şi de carieră aparţineau curţii interioare. În centrul laturii nordice, turnul dulgherilor, cu o intrare boltită prevăzută cu hersă , veghea asupra porţii. În est se înalţă turnul făurarilor (sau al hotentoţilor), în sud-est turnul croitorilor, iar în sud-vest turnul cizmarilor. 
Turnurile, cu câte cinci caturi sunt toate prevăzute cu metereze mici, practicabile exclusiv pentru arme de foc. Turnurile îşi datorează denumirile faptului că îngrijirea şi apărarea lor intra în atribuţiile exclusive ale breslelor în speţă.

Azi Agnita este un orăşel proporţionat dezvoltat din punct de vedere economic, specializat în industria textilă, încălţăminte şi prelucrarea lemnului. Dispune de 5 grădinite, 4 şcoli generale şi un liceu.

Dintre obiectivele turistice, cele mai însemnate sunt:Muzeul de Istorie “Valea Hârtibaciului”, Muzeul Bisericii ”Sf. Nicolae” (biserică ridicată între anii 1795-1797), Fântâna Romană (zidită din piatră şi cu diametrul de 1, 20 metri), cetatea săsească cu Biserica Evanghelică de confesiune augustană fortificată şi Monumentul eroilor neamului (amplasat în parcul oraşului) . Pe lângă festivalurile culturale ale oraşului Agnita şi cele folclorice de pe Hârtibaci, de doi ani a fost reluată tradiţia lolelor (un fel de carnaval al breslelor), spectacol ce se derulează în luna decembrie şi a cărui istorie datează de la mijlocul secolului trecut.