Orasul Saliste

Situat în vestul judeţului Sibiu, la 21 de km. de reşedinţă, Sălişte (care are în componenţa sa nu mai puţin decât nouă sate) este unul dintre mai “tinere” oraşe, intrând în rândul localităţilor urbane din România, abia în 2003.
Atestată documentar la 1354 sub numele latinesc de Magna Villa, respectiv Nogfalu în ungureşte şi Grossdorf în nemţeşte, asezarea (un important centru meşteşugăresc, comercial şi cultural din Mărginimea Sibiului) a fost locuită încă din preistorie, mai exact din paleolitic. Zona este reprezentativă în primul rând prin aceea că a păstrat în proporţie de 90% elemente ale portului popular caracteristic dacilor de altădată. Săliştea a făcut parte, iniţial, din satele de aparţineau cetăţii Salgo (1322) iar mai târziu din Ducatul Amlaşului, aflat în stăpânirea domnitorilor Ţării Româneşti Vlaicu Vodă şi Mircea cel Bătrân. Componentă, timp de aproape patru secole (1485-1876) a celor şapte judeţe ale Universităţii săseşti şi obligată la biruri grele, Săliştea a dus o luptă acerbă cu stăpânirea, pentru obţinerea dreptului la autodeterminare, militanţi precum Oprea Miclăuş ajungând, în susţinerea cauzei lor până la împărăteasa Maria Tereza. Revoluţia de la 1848, Mişcarea Memorandistă, precum şi manifestările naţionale ce au condus la Marea Unire din 1 Decembrie 1918 I-ai găsit pe sălişteni implicaţi în cursul evenimentelor.

Cea mai proeminentă personalitate locală a fost Dionisie Romano, episcop de Râmnic, fondator al Bibliotecii Academiei, dar şi alţii precum istoricii Ioan Lupaş şi Ioan Moga, pictorul popular Picu Pătruţ, poetul George Topârceanu, filosoful D.D.Roşca, ori organizatorul învăţământului din Transilvania, Onisifor Ghibu (în 1616 aici a fost menţionată şcoala grămăticului Dumitru Popa, prima şcoală româneasca din zonă) sau regizorul Victor Iliu.

Supranumită şi “capitala culturală a Mărginimii”, Săliştea este bine reprezentată şi din punct de vedere al obiectivelor turistice existente în zonă. 
Mănăstirea Foltea este primul dintre ele, urmată de schitul Sibiel, biserica ortodoxă din Sălişte construită între 1761-1785 cu planul compus din absidă, naos cu “hore” laterale, pronaos, turn în vest şi cu picturi murale deosebite, respectiv biserica ortodoxă din Grui ctitorită de familia Cândea. Mai funcţionează, de asemenea, expoziţia permanentă “Personalităţi săliştene”, înfiinţată în 1978 în incinta bibliotecii orăşeneşti, ce cuprinde documente, cărţi, tablouri, sculpturi referitoare la figurile proeminente care s-au născut sau au activat pe aceste meleaguri, dar şi muzeul etnografic, al protopopiatului, al culturii săliştene ori muzeul de icoane pe sticlă de la Sibiel, împreună cu tabăra naţională de sculptură în lemn.

Pe lângă sărbătorile tradiţionale, Săliştea se remarcă prin organizarea unor serii de manifestări specifice locurilor. Este vorba de prinsul verilor, care marchează trecerea copiilor la vârsta pubertăţii, sângeorzul (în data de 23 aprilie) care marchează explozia vegetaţiei în natură şi tocmirea ciobanilor pentru vărat, Ispasul (în 15 mai) , tunsul mieilor (în 20 iulie) , Macovei sau ziua ursului (la 1 august) , Chilipii sau ziua lupului (la 15 noiembrie) respectiv malaiurile (al meseriaşilor, al pompierilor, al studenţilor) .