Pasajul Scarilor

Considerat a fi cel mai pitoresc loc caracteristic Sibiului vechi, Pasajul Scărilor cunoscut şi sub numele de “Zidul cu ace”, face legătura între Oraşul de Sus şi Oraşul de Jos, prin două ramificaţii de scări şi arcade ce înconjoară zidurile cetăţii din jurul Bisericii Evanghelice. Astfel, spre Oraşul de Sus se înalţă zidul de apărare, în două terase, înalt de circa 10 m, susţinut prin contraforturi masive ce se sprijină în arcuri butante pe clădirile Oraşului de Jos, multe dintre ele cu o vechime de şase secole. Cele două ziduri se întâlnesc în partea superioară a pasajului.

După întemeierea Prepoziturii şi mai ales în urma diplomei lui Andrei al II-lea din 1224, prin care Sibiului i-au fost conferite o serie de drepturi şi privilegii de natură economică şi social-politică, printre care şi înfiinţarea comitatului, s-a ajuns la o dezvoltare impetuoasă a aşezării. Respectivul statut a condus la necesitatea amplificării fortificaţiilor care s-au extins înspre nord-est, înglobând şi actuala Piaţă Mică. Atunci, prin secolul al XIII-lea, se presupune de către unii istorici, că a fost construit şi cel mai impresionant ansamblu arhitectonic al Sibiului vechi, Pasajul Scărilor. Contraargumentul pentru aceştia, este însă dat de invazia tătară din 1241-1242, care a demonstrat faptul că sistemele de fortificaţii din Transilvania acelei epoci se aflau într-un stadiu incipient.Abia în urma acelor crunte experienţe s-a trecut la o revizuire temeinică inclusiv a concepţiei despre fortificaţii. Ulterior s-a procedat la amplificarea centurilor de apărare, operaţiune ce a constat în extinderea zidurilor Oraşului de Sus. Ele au urmat în general panta terenului, cu excepţia porţiunii de sud-vest, unde s-a ţinut cont de zona locuită. Operaţiunea avea să fie definitivată abia două secole mai târziu, când, la începutul veacului următor, se crede că primarul Marcus Pemfflinger a dispus, de fapt, construcţia pasajului. Acesta avea, aproximativ, configuraţia de azi, deşi prin anii 1950, un arhitect, se pare neinspirat, a amplasat acolo nişte scări, schimbându-i, implicit şi numele din “pasajul Pemfflinger” în “pasajul scărilor”.

Construit din piatră şi cărămidă, pasajul se termină în partea sa de sus , la întretăierea cu strada Odobescu, cu Turnul de Poartă, unul dintre cele mai vechi elemente de fortificaţie a celei de a treia incinte, iar alăturat lui şi zidurilor incintei, cu Primăria Veche, astăzi Muzeul de Istorie-Muzeul Naţional Brukenthal. Lucrări mai importante de restaurare a acestui pasaj, monument istoric al Sibiului, au fost executate în 1860 dar şi recent, în 2006, atunci când Primăria a investit 3.000.000 de lei pentru consolidarea solului, refacerea zidăriei, respectiv aşternerea pavajului pe scări, în locul pietrelor cubice. Potrivit unei hotărâri a Consiliului Local, din august 2006, în acelaşi perimetru, respectiv între străzile Turnului, Moş Ion Roată şi Pasajul Scărilor, va fi amenajată o piaţetă. De menţionat că în iulie 2007, preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barosso, a ţinut să viziteze personal Pasajul Scărilor, promitând edililor sibieni sprijin financiar şi logistic pentru conservarea unor astfel de valori istorice ale oraşului.