Piata Mica Sibiu

Construită în secolele XIV-XVI, Piaţa Mică din Sibiu, cunoscută şi sub numele de “Ringul cel mic”, aflată în interiorul celei de a doua incinte de fortificaţii a cetăţii, reprezintă vechiul centru comercial al urbei. Piaţa este împărţită în două părţi distincte delimitate de strada Ocnei.
Latura nordică a incintei are o formă circulară, cu clădiri de formă concavă, din care lipseşte portalul boltit specific celor din Piaţa Mare. Latura sudică prezintă clădiri cu arcade semicirculare susţinute de portanţi. Comună tuturor imobilelor este pe lângă înălţime, existenţa loggilor la parter unde, odinioară negustorii îşi protejau mărfurile realizate în atelierele meşteşugăreşti şi expuse cumpăratorilor, dar şi a lucarnelor lenticulare, denumite de localnici, ”ochii oraşului”.

Felinarele confecţionate din fier forjat şi suspendate de elementele arhitecturale aveau să devină, din secolul al XIX-lea, o altă caracteristică a clădirilor din Piaţa Mică. Există în această zonă mai multe imobile încărcate de istorie. Unul dintre cele mai cunoscute monumente, Turnul Sfatului, cu un ceas încă funcţional, situat la nr. 1, are, potrivit unor documente, o vechime de aproape 700 ani. Supraînălţat succesiv, turnul asigură de la ultimul său nivel o vedere panoramică asupra oraşului medieval. Construit după demolarea caselor ce se întindeau până aproape de Turnul Sfatului, Podul Minciunilor, primul pod de fier forjat din România, ce face trecerea între oraşul de sus şi cel de jos, reprezintă unul dintre simbolurile Sibiului, un obiectiv turistic al zonei, încărcat de legendă.
 

La nr. 11, se află Casa Hermes, ce găzduieşte Muzeul Franz Binder, parte a Complexului Naţional Muzeal Astra. Imobilul cu nr. 13 adăposteşte Pasajul Pantofarilor, lung de circa 16 m. Casa Luxemburg, situată la nr. 16, ce a primit numele actual în urma lucrărilor de restaurare efectuate între anii 1999-2003 cu finanţare din partea Marelui Ducat de Luxemburg. Casa Artelor de la nr. 21 este vechea hală a măcelarilor, denumită astfel după magazinele specifice acestei bresle care funcţionau în clădirea care ulterior a fost folosită atât de breasla cojocarilor, servind însă, pe la 1765, şi ca sală de teatru. Turnul Scării Aurarilor, situat la nr. 24 reprezintă un alt vestigiu istoric important datând din secolul al XV-lea. În imobilul de la nr. 26, în fosta farmacie “La Ursul Negru”, fiinţează Muzeul de Istorie a Farmaciei. Aici a lucrat o bună parte din viaţă părintele homeopatiei, Samuel Hahnemann.
Ca şi Podul Minciunilor şi această clădire are propria legendă, potrivit căreia proprietarii ei ar fi plasat un bolovan imens deasupra intrării, susţinut doar de pânza subţire a unui păianjen.

Alături de Piaţa Mare şi de Piaţa Huet, de care este legată prin pasaje înguste de un farmec deosebit, Piaţa Mică rămâne unul dintre “polii” de atracţie ai Sibiului, cu atât mai mult în 2007, când Sibiul a fost desemnat Capitală Culturală a Europei. Practic cele mai multe evenimente ale anului au gravitat doar în jurul celor două incinte, după cum an de an viaţa socială şi culturală a Sibiului s-a derulat în acelaşi perimetru.