Golul alpin al Muntilor Fagaras

Arealul celor 6989 ha ale parcului se află pe faţa nordică a masivului, ocupând o parte din sectorul glaciar central al masivului Făgăraş. Limitele Parcului Natural “Golul Alpin al munţilor Făgăraş” se desfăşoară între vârfurile Podragu-Suru şi sunt conturate la sud de creasta somitală a masivului, la polul opus altitudinea variind între 1650-1670 metri, liziera superioară a pădurii urcând pe văi şi terase, dar scăzând pe culmi. Limita estică coboară din Vf. Podragu în Vf. Tarniţa, limita vestică formând-o Căldarea Găvanului şi Izvorul Moaşa Avrigului.
Golul alpin cuprins între aceste muchii şi culmi păstrează urmele glaciaţiunii:căldări suspendate, morene frontale şi laterale, respectiv lacurile glaciare Podragu, Podrăgel, Bâlea, Doamnei, Călţun, Avrigului. Din punct de vedere geologic, spaţiul ocupat de acest parc natural este caracterizat prin extinderea amplă a şisturilor cristaline, din categoria cărora predominante sunt cele de culoare cenuşiu-verzuie şi a micaşisturilor cu muscovit (mică albă) şi biotit (mică neagră) . Prezente sunt de asemenea şi şisturile amfibolice şi gnaisele, mai rar apărând calcarele cristaline şi cele dolomitice. Solurile depuse în straturi subţiri mai cu seamă pe creste sunt de natură lumisilicatice podzolice, litosoluri, soluri brune podzolice şi turbării. Suprafeţele de eroziune şi mai ales relieful glaciar au fost cercetate încă la la începutul secolului trecut (1907) de marele geograf E. D. Martone. El a semnalat faptul că circurile şi văile glaciare sunt orientate spre nord ca şi abruptul care delimitează direcţia crestei principale.
În limitele Parcului Naţional “Golul Alpin al Munţilor Făgăraş”există circuri glaciare simple, complexe şi suspendate. Văile glaciare prezintă, de regulă, 4-5 praguri glaciare ce nu depăşesc 4 km. lungime. Din variatul relief periglaciar şi crinonival o primă categorie o reprezintă microrelieful crinogen cu forme de dezagregare de genul crestelor ascuţite şi crenelate, vârfuri piramidale separate de curmături adânci. Dintre formele de acumulare sunt prezente în arealul parcului, grohotişurile, care formează râuri şi torenţi de pietre.
Microrelieful nival este bine reprezentat prin terase, eroziuni şi microdepresiuni nivale, culoarele de avalanşe ca şi potcoavele din căldări şi văi fiind formele emblematice. Densitatea reţelei hidrografice este cea mai densă din Carpaţii României-1, 8 km/km. p. Nominal aceste râuri începând din estul parcului sunt:Arpaşul cu afluentul său Podragu, Cârţişoara, formată din Bâlea, Doamnei şi Laiţa, Porumbacu cu apele sale Sărăţii şi Şerbotei, Avrigul cu Râul Mare, Jiblea şi Moaşa Avrigului şi Sebeşul cu Moaşa Sebeşului si Tătaru. Parcul Natural Golul Alpin al Munţilor Făgăraş găzduieşte pe lângă lacuri nivale şi cele mai pitoreşti lacuri glaciare din întregul masiv:Bâlea, Lacul Avrigului, Podragu, Podrăgel, Doamnei şi Călţun.

Vegetaţia acestui parc natural reflectă zonalitatea altitudinală a feţei nordice a masivului marcată de flora pajiştilor alpine şi de cea a vegetaţiei lemnoase (jneapăn, iepupăr, afin) . În etajul alpin superior se disting plantele pitice precum ochii şarpelui, garofiţa pitică, mierluţa, pajiştile dominate de rugină, rogoz roşu şi coarnă. Etajul alpin inferior este reprezentat prin gramineele alpine pitice (păruşca, iarba stâncii, ţepoşica, vioreaua de munte, ridichioara. Fauna prezentă în respectivul areal este dominat, în zona crestei înalte de specii precum şoimul, vânturelul, gaiţa de munte, ierunca, forfecuţa, dar şi capra neagră, vulpea, lupul, ursul, râsul, cerbul, jderul, mistreţul, căpriorul.