Lacul si golul alpin Balea

Situat în mijlocul segmentului glaciar central al masivului Făgăraş, rezervaţia cu lacul şi golul alpin Bâlea, din aval de căldarea care îl adăposteşte, însumează 180 ha. Limita sudică cuprinsă între Vârfurile Paltinul (2399 m) , Iezerul Caprei (2421 m) - Vânătoarea lui Buteanu (2507 m) este constituită chiar dintr-un segment spectaculos crenelat al crestei somitale (pe sub care se strecoară şi poteca principală de traversare a masivului între extremităţile sale est-vest) . Din Vârful Vânătoarea lui Buteanu, spre nord, pe muchia amplă Buteanu-Netedu, se situează limita estică. Aceasta desparte Valea Bâlei de Valea Arpăşelului, fiind marcată de Şeaua şi Vârful Netedu-Vârful Găvanu-Vârful Buteanu-Vârful Lăcuţ şi Vârful cu Jnepeni. Din acest punct, pe direcţia vest se desfăşoară limita nordică care coboară pe Transfăgărăşan (în aval de Poarta Întâlnirii) şi mai jos până sub Cascada Bâlea, de unde urcă pe Culmea Bâlei atingând liziera pădurii de molid.
Dacă în general peisajul Masivului Făgăraş prezintă o serie de elemente de relief, floră, faună, lacuri glaciare de mare originalitate, Rezervaţia Valea Bâlea (aşa cum este denumită din anul 2000) prin componentele antropice ce i-au fost adăugate reprezintă acum expresia coabitării dintre om si natura, în detrimentul mirificului areal în care se puteau distinge toate manifestările specifice glaciaţiunii cuaternare (circuri glaciare, lacuri, terase, văi glaciare cu praguri şi morene.
Geologic, în întreaga zonă a rezervaţiei predomină şisturile cristaline. Calcarul-doar cel cristalin-apare numai în Netedu, Paltinul şi Piscul Bâlei. Pe şisturile cristaline s-au format, din loc în loc soluri brune, acide şi podzolice, în condiţiile în care majoritatea solurilor sunt scheletice (litosoluri) .

Lacul Bâlea propriu-zis cu cei 46. 508 m. p.  şi adâncimea de 11, 35 m este cel mai mare lac al masivului fiind situat la altitudinea de 2034 m. Apa rece, limpede şi bine oxigenată formează un biotop propice  dezvoltării salmonidelor.

Cascada Bâlea este cea mai spectaculoasă cădere de ape din întregul lanţ al Carpaţilor Meridionali. Clima de tip alpin este rece, înregistrând o temperatură medie anuală de 0 grade Celsius şi 1200 de mm precipitaţii medii anuale.
Vegetaţia este reprezentată de grupări de specii saxicole, în primul rând feriguţe, ochii şoricelului, flămânzică, iarbă roşioară, respectiv specii de salcie, rogoz şi muşchi. Vegetaţia păşunilor este formată din pajişti de păiş, omag, jneapăn, afin şi bujor de munte, în total în circul glaciar Bâlea fiind întâlnite 22 de plante endemice carpatice. Din punct de vedere faunistic, Rezervaţia Bâlea este săracă în specii, predominând mai mult insectele. Capra neagră, acvila de stâncă, pe cale de dispariţie, abia se mai întâlnesc.