Satul Agârbiciu

Sat component al comunei Axente Sever, situat în nord-vestul judeţului, pe DN 14, cam la jumătatea distanţei dintre Sibiu şi Mediaş, Agârbiciu este o veche aşezare săsească, plină de istorie. Străbătută de pârâul Visa, principalul afluent al râului Târnava Mare, localitatea aparţinea de vechiul Scaun Şeica, fiind întemeiată încă din secolul al XIII-lea, chiar dacă prima atestare documentară datează de la 1343.

În urma săpăturilor arheologice, pe teritoriul aşezării au fost descoperite urme datând dinaintea epocii metalelor, respectiv un topor de piatră cu gaură pentru fixarea în coadă, precum şi fragmente ceramice. Fiecare epocă din istoria omenirii a fost, în continuare, bine definită şi individualizată: aici s-au mai descoperit o măciucă sferică din epoca bronzului, un vârf de lance din epoca fierului, o fibulă în formă de ancoră, din epoca romană şi un tezaur dacic constituit din fibule şi monede de argint. De asemenea, din acele vremuri datează şi necropola de înhumaţie, descoperită în zona căii ferate şi care include peste 50 de morminte cu schelete bine conservate, având alături arme de fier.

Reprezentativă pentru Agârbiciu este biserica-sală închinată Fecioarei Maria şi ridicată pe o colină din mijlocul satului. Avându-se în vedere elementele de stil gotic din interiorul ei, se estimează că aceasta a fost construită la începutul secolului al XV-lea, respectiv în anul 1415. Corul pătrat, boltit în cruce, este delimitat la est şi la vest de câte un arc frânt, care duce către sala din vest şi absida din est, închisă pe cinci laturi. Se crede că bolta sălii a fost acoperită cândva cu o reţea de nervuri, acest lucru fiind confirmat de descoperirea, în curtea bisericii, a unui fragment dintr-o nervură de teracotă. Astăzi, sala este acoperită doar cu o boltă în leagăn, cu penetraţii, care se sprijină pe trei perechi de pilaştri. Ca adăugiri ulterioare sunt cele două scări în spirală, la capătul de vest al sălii, şi supraînălţarea turnului care, în prezent are şase etaje şi un culoar de luptă din lemn.
În turn se păstrează cele trei clopote medievale, două dintre ele datând din a doua jumătate a secolului al XIV-lea, iar cel de-al treilea, o jumătate de veac mai târziu. Incinta, în formă aproape ovală, este apărată de un singur brâu de ziduri, inegal ca înălţime (în medie 6 m) adaptat pantei line pe care se află biserica. În colţul de nord-vest se află turnul porţii, deasupra unui tunel de intrare susţinut de trei arce transversale. În est a fost alipită o clădire îngustă şi lungă care servea drept cămară pentru depozitarea slăninei comunităţii.

Importantă este, în Agârbiciu, şi biserica de rit greco-catolic, având hramul “Sf. Nicolae”, ctitorită în anul 1828. Aşezarea dispune de o şcoală, o grădiniţă, precum şi de unul dintre cele mai vechi centre de plasament din judeţ. Cu toate că este născut mai la vest, în comuna Cenade (jud. Alba) se spune că scriitorul Ion Agârbiceanu ar fi singura personalitate care a avut legături strânse cu această zonă.