Satul Presaca

s-a spus Terra Kysseukuhna la 1296. Apoi Kerschdorf sau Unter-Pressendorf in germana. Sau Székásgyepu, Alsópreszáka, Székáspreszáka. in romaneste, Presaca. Sau Presaca de Secas ori Presaca de Jos, dupa cum era cunoscuta mai inainte. "Ţine " de comuna Pauca si, desi se afla destul de departe de Sibiu ajungi relativ simplu: faci dreapta de pe Şoseaua Alba Iulia spre Şura Mica (sau o iei mai direct, pe "Drumul Hotilor ", pardon Calea Şurii Mici) treci prin Ocna Sibiului, Mandra si Alamor, apoi, dupa un drum printr-un peisaj ireal de frumos mai ales acum, cand totul este verde, ajungi. Presaca. Sat despre care putina lume stie, care este, daca am putea spune asa, la fel de departe de orice oras din zona, dar care nu are nimic din pustietatea si sentimentul de istorie moarta a satelor semi-parasite din alte parti ale judetului. Cum se spune deseori, sat de oameni gospodari, cu case bine randuite in care vezi uneori amprenta orasului, atat in bine, cat si in rau.

Ce se poate vizita in satul Presaca din Ţara Secaselors Noi am recomanda trei lucruri: Biserica "Sfanta Treime " - din lemn, construita in secolul al XVIII-lea si biserica cea noua cu turnuri gemene, edificata intre 1969 si 1974, dar cu o pictura de o frumusete rar intalnita, iesita din mana lui Oscar Ionescu. Aici am mai adauga conacul/castelul Bethlen, o cladire baroca impunatoare, dar aflata in stare avansata de deteriorare (si unde, chiar daca fotografiati de afara, sunteti din start suspecti pentru cel care are grija de constructie). Aici ne vom ocupa doar de biserica din lemn. Despre care spunem - cum am spune despre toate bisericile de acest fel - ca i se potriveste cel mai bine titlul de Casa Domnului. Pentru ca asemanarea dintre ele si o casa-casa traditionala romaneasca este izbitoare, mai ales din exterior. Pentru ca, nu-i asa, fiecare, in sat, are casa lui. Chiar si Bunul Dumnezeu, care, in si prin biserica sa, era alaturi de cei ai locului. Acum, Biserica din Presaca este pastorita de parintele Bogdan Vintila, care ne-a insotit pe tot parcursul drumului si investigatiei noastre, oferindu-ne atat date interesante despre vechea si noua biserica, cat si o prezenta mai mult decat agreabila, pentru care nu putem decat sa ii multumim.

Biserica din lemn - 300 de ani pentru presecani

Biserica din lemn din Presaca se spune ca ar fi a treia aflata pe acelasi loc, inca din secolul primei atestari documentare a satului. Prima se spune ca ar fi fost cladita la 1296, urmata de alta, tot din lemn, la 1578, cu acelasi hram ca cea de acum - Sfanta Treime. Biserica actuala este de la 1728 s vreme de trei secole a fost locul de rugaciune al presecanilor. A fost ortodoxa, greco-catolica, apoi iar ortodoxa. Este construita pe o inaltime "in forma de corabie, fara turn ", as cum sunt construite multe biserici. Pentru a fi mai aproape de Cer s pentru ca omul sa simta mai bine ca urcusul spiritual inseamna sa lasi cele trupesti mai la o parte.

Ajungi la ea pe o carare - proaspat cosita - dintre doua case, flancata de un crucifix. Este construita pe o fundatie din piatra bruta peste care s-a edificat constructia, din barne, tencuita in exterior, cu acoperis de tigla, initial din sindrila. Dimensiunile bisericii sunt de 4,80 x 12m la nava si 4 m la altar. Clopotnita este tot din lemn, separata de cladirea bisericii. Starea de deteriorare este destul de avansata, iar aceasta este, aflam, o poveste destul de veche: inca din 1966, preotul paroh de atunci, Gheorghe Buruiana, solicita Arhiepiscopiei Sibiu repararea lacasului de cult. in 1969 apare o alta solicitare, de data aceasta din partea IPS Nicolae, Mitropolitul Ardealului, catre Departamentul Cultelor, pentru un ajutor financiar urgent necesar repararii bisericii, aflata intr-o stare avansata de degradare: Scheletul constructiei deplasat din cauza acoperisului prea greu din cauza tiglei, grinzi putrede, tencuiala deteriorata, fundatie "spalata " de ploaie. in 1970 se aproba ca slujbele sa se tina in casa parohiala ortodoxa. in 1982, preotul paroh Mihai Iosu solicita IPS Antonie, mItropolitul Ardealului, suma de 6.000 lei, pentru executarea de lucrari de reparatii la biserica din lemn, lucrari incepuite in 1988 si executate dupa cum ne spune monografia satului ( "Presaca- mladie ca un spic de grau " de Cecilia Gandila, de unde am luat o parte din datele publicate aici) in proportie de 70%.

Acum, biserica de lemn in care vreme de mai bine de 300 de ani presecanii s-au rugat, botezat, cununat sau au fost dusi pe ultimul drum este doar o constructie trista din lemn.

Tencuiala este cazuta in multe locuri, in special in zona intrarii. Totusi, nu poti sa nu remarci migala cu care au fost facute toate imbinarile, plafonul de forma semicirculara - element destul de rar intalnit de noi la celelalte lacasuri de cult din lemn din judet, urmele ferestrelor vechi, mai mici si la un nivel mai jos decat cele de acum, iconostasul cu doar doua usi (de regula sunt trei: usile imparatesti in mijloc si doua usi diaconesti in laterale), urme vagi de pictura.

Nu exista obiecte de cult de valoare in interiorul biseiricii, unele dintre ele fiind trecute, de ceva timp (dupa cum spune aceeasi monografie citata anterior) in gestiunea preotului Constantin Mitea, actualmente slujitor in Sibiu, la Biserica din Groapa. La fel, nu exista inscriptii sau pictura. Parintele Vintila ne-a spus ca, in trecut, biserica era zugravita, in interior in albastru pe care erau imprimate stele. Totusi, la o privire mai atenta, lemnaria are urme de pictura: scandurile din alcatuirea podului, au in exterior, urmele a doua arcuri semicirculare pictate in culori de curcubeu, pe tocul unei usi a catepetesmei parca ghicesti chipul unui inger, iar petele multicolore de pe unele portiuni ale plafonului confirma ca, de mult, biserica avea pictura interioara, chiar daca solicitarea de reparatii de la 1969 mentioneaza inexistenta vreunei picturi interioare sau exterioare. De remarcat sunt si stranele din biserica, vechi si ele si "rotunjite ", in unele locuri, de atata folosinta.

Clopotnita din lemn este singura care pastreaza o urma a vechimii bisericii: o inscriptie cu litere chirilice "L (sau "D "s)I. APso (...) MEŞTE. GhEO(...) / MA . GI. SI (...) GECi (s) ". Am incercat aici o reproducere a sa, dar cerem scuzele pentru posibilele erori survenite in interpretarea semnelor.

Biserica este inconjurata, chiar obturata de cimitirul satului, care, sincer, este cam dezordonat. De acolo, pe o carare care trece printre morminte mai vechi sau mai noi, se ajunge la biserica noua.

Loc de concluzii

Ce am mai putea spunes Ca biserica are nevoie urgenta de interventii si ca este pacat ca aceste monumente, nu impunatoare, coplesitoare ca bisericile fortificate sasesti, dar de o valoare inestimabila din punct de vedere religios si istoric, ar trebui mai mult bagate in seamas Da, aici biserica de lemn din Presaca este oarecum norocoasa. Este inclusa in proiectul "60 de biserici de lemn " initiat de Ordinul Arhitectilor din Romania, "proiect de prima necesitate pentru 60 de biserici de lemn din nordul Olteniei si sudul Transilvaniei ", alaturi de bisericile din Apoldul de Jos ( "Sf. Ioan Evanghelistul "), Sangatin ("Sf. Arhangheli "), Poiana Sibiului ("Adormirea Maicii Domnului "), Ilimbav ("Buna Vestire "), Jina (osuar), Brosteni ( "Sf. Arhangheli ") si Gherdeal. Cei de la "60 de biserici " spun ca, la Presaca este nevoie, din punctul lor de vedere, de o sistematizare verticala si de un proiect integral de restaurare care sa includa "cartarea degradarilor, studiu geotehnic, expertiza tehnica, studii de specialitate " si restaurarea propriu-zisa. Asta, tradus, inseamna, in primul rand, bani. Bani si munca. Şi timp, care, in cazul bisericilor din lemn, este necrutator...

ingaduit ne fie sa spunem ca este pacat ca aceste bijuterii ale arhitecturii romanesti vechi sa stea in paragina. Chiar daca locul lor a fost luat de mai marile, mai calduroasele si mai monumentalele biserici din zidarie, totusi, acolo a fost inceputul. Acolo si atunci, stramosii satenilor de astazi, din saracia lor, au reusit sa faca "danie " pentru a li se ridica o "Casa a Domnului ". Iar daca gandim tot timpul ca noul trebuie sa ia automat locul vechiului, inseamna ca ne asumam si aruncarea la cosul de gunoi a unei parti din istoria locului. Şi este trist sa vezi sate cu case extrem de ingrijite si modernizate, in care bisericile sau alte monumente vechi zac in uitare si paragina. Da, un sat parasit cu o biserica parasita si ea, are o anume scuza. Celelalte...

Nu mai pomenim aici de invizibilitatea totala, din punct de vedere turistic, a acestor obiective. Ştim, "ne-am scos " cu marcarea lor in teren prin indicatoare, dar nu este suficient. Trasee turistice specializate, o mai mare promovare, mai ales via Internet, ar fi necesare in primul rand. Iar mentalitati de genul "sunt ale bisericii / sa se descurce ei ", "oricum sunt vechi si nu avem ce le face " nu fac bine.

Pe tot parcursul vizitei noastre la Presaca, parintele Vintila ne-a spus ca doreste ca aceasta biserica sa isi regaseasca locul (si aspectul) meritat de o casa a Domnului veche de sute de ani si de un loc de inchinaciune la fel de vechi ca satul. Este ceea ce dorim si noi si de aceea am inclus aceasta biserica in Campania "Salveaza-ti trecutul! Salveaza monumentul!", demarata de cotidianul Tribuna, Directia Judeteana pentru Cultura si Patrimoniu National Sibiu, Centrul de Cercetare si Dezvoltare Interculturala Anthropoesis.