"Am fost alcoolic si la "Nazareth" m-am nascut a doua oara "

Adeseori sunt priviti cu dispret si sunt blamati in societate. Sunt alcoolici, adica sufera de boala numita alcoolism, o boala ce nu se vindeca luand o simpla pastila. 10% din populatia Romaniei are probleme cu alcoolul, arata statisticile oficiale ale Ministerului Sanatatii, iar procentul e in crestere. Din cei peste 2 milioane de romani putini se trateaza, putini recunosc ca au nevoie de ajutor pentru a depasi alcoolismul.

La Asezamantul Nazareth din Åžura Mica vin oameni care recunosc ca alcoolismul e boala care ii macina, vin oameni si vin familii in cautare de ajutor. Se intampla de vreo 17 ani, de cand bazele acestui centru au fost puse. De atunci peste 1700 de persoane au cautat sprijin si vindecare aici: cei mai multi au venit pentru ca alcoolul i-a biruit pentru un timp, iar vreo 200 pentru ca substantele etnobotanice au pus stapanire pe viata lor. An de an, la inceputul lunii iulie, unii dintre ei se intorc de Ziua Portilor Deschise la "Nazareth " pentru ca povestea lor sa fie auzita si sa fie pilda pentru altii. Sambata s-a intamplat la fel, iar Biserica Evanghelica din localitate si curtea Asezamantului Nazareth s-au umplut de numarul mare al fostilor pacienti care, alaturi de familiile lor, s-au intors in locul unde s-au nascut a doua oara. I-au intampinat angajatii Asezamantului si preotul Constantin Necula, reprezentant al Crucii Albastre. "Noi nu salvam vieti, noi facem tot ce putem sa va ajutam, sa va dam o sansa. Foarte multi ati venit azi aici pentru ca ati reusit sa depasiti aceasta dependenta, pentru ca ati reusit sa invingeti in lupta cu alcoolul. Am un profund respect pentru dumneavoastra, pentru forta pe care ati demonstrat-o ", a spus dr. Holger Lux, directorul Asezamantului.



Povesti din doua vieti



"Am emotii foarte mari. Sunt alcoolic si e prima data cand cant fara sa fi baut alcool ", asa au inceput in Biserica evanghelica din Åžura Mica povestile oamenilor care au trait doua vieti: una cu alcool si una fara. Cu o confesiune in fata Domnului si a oamenilor, cu cateva cantece, dedicate familiilor ce i-au sprijinit pe cei subjugati de alcool, dedicate medicilor si terapeutilor care le-au intins o mana de ajutor.

Povestile acestor oameni sunt istorii adevarate in care lupta pe viata si pe moarte cu alcoolul a salvat familii, a salvat vieti, a creat caractere puternice si exemple demne de urmat. Asa e, un fost dependent de alcool este un exemplu de vointa si tenacitate, de pretuire a vietii si a celor de langa el. Asa se face ca pe acesti oameni nu poti sa ii privesti decat cu un profund respect pentru ca au reusit sa invinga un rau ce nu poate fi ucis de un medicament sau extirpat de un chirurg. Asa se face ca numai mandrie poti sa auzi in vocile acestor oameni atunci cand marturisesc ca, de 10, de 15 sau chiar de 17 ani, paharul si sticla cu alcool nu mai fac parte din viata lor. Altii marturisesc cu aceeasi mandrie ca de de sase luni, de un an sau de cateva saptamani au inceput o lupta si vor sa o castige.

"Au trecut zece ani de cand am absolvit Academia de inalte Studii Antialcoolice, cum ii spuneam eu. Astazi se implinesc exact zece ani de cand am iesit pe poarta Asezamantului, iar pana sa ajung aici am avut un traseu sinistru. Cand ajungi alcoolic nu mai da nimeni doi bani pe tine; eram o epava, si psihic, si fizic. Eram abonat la serviciul de ambulanta si ma duceau mereu la Spitalul de Psihiatrie. Doar parintii veneau sa ma vada: ma bucuram si ma intristam pentru ca vedeam cum se topesc ei de grija pentru mine. Doi ani am fost abstinent, apoi am zis sa beau doar un pahar ca nu o sa ma apuc iar de baut, dar n-a fost asa... am cazut mai rau. Venind la Åžura Mica, numai ca n-am inceput sa merg iar; am vazut ca lucrurile nu sunt pierdute si m-am lansat intr-un inversunat demers de reabilitare. Vin in fiecare an aici pentru ca nu poti sa dai uitarii locul in care te-ai nascut ". Aceasta este povestea unui om care a renascut dupa timpul petrecut la Åžura Mica, este povestea unui om care si-a recuperat viata si cariera. Acum destinul il leaga din nou de acest asezamant pentru ca face parte din echipa care va contribui la ridicarea unei noi cladiri care sa deserveasca asezamantului si va contribui implicit la crearea unei a doua sanse in viata pentru semeni care se lupta cu alcoolul.

Din lupta cu alcoolul au iesit invingatori si un profesor, si un inginer, viitor psiholog: "inainte reparam masini, acum vreau sa repar oameni. Am absolvit Facultatea de Psihologie si vreau sa infiintez un centru similar in judetul Bihor. Aici am invatat ca toti suntem oameni, ca alcoolicii au o putere deosebita si au ce sa-ti ofere atunci cand devin abstinenti. De asta vreau sa ii ajut pe cei care se lupta cu aceasta boala ". "Eu dormeam prin santuri si nu se intelegea nimeni cu mine. Nu stiu cum de mi-a auzit Dumnezeu strigatul si m-a salvat ", a continuat un alt fost dependent de alcool.



Dependenta, poveste de familie



Altii s-au intors la Nazareth tinand in mana jurnale si scrisori, singurele obiecte ce le mai amintesc acum de un trecut pe care l-au lasat demult in urma. "9 februarie 2004 - Astazi este prima zi. Asta am scris in jurnal: in fiecare zi petrecuta la Nazareth am tinut un jurnal, nu o sa va spun ca am scris atunci in prima zi din noua mea viata, dar dupa trei luni am plecat de la Nazareth ca absolvent al Universitatii de la Åžura Mica ", a marturisit un inginer, sub privirile inlacrimate ale sotiei.

Povestea dependentei de alcool nu e povestea unui singur om, ci e si povestea familiilor lor. Asa se face ca la Nazareth, fostii pacienti se intorc tinandu-ti de maini sotiile si copii. Asa se face ca lacrimi le-au jucat in ochi sotiilor care marturisesc ca la Nazareth nu s-a salvat o viata, ci patru, ca sotul odinioara dependent de alcool e acum tovaras bun si tata bun. Asa se face ca respectul cu care fostii dependenti sunt priviti se indreapta si catre sotiile, catre parintii si catre copiii care au intrat in lupta cu alcoolul. "Sunt aici sa va multumesc foarte mult pentru tot ceea ce ati facut pentru noi. Acest asezamant a fost exact ceea ce am avut nevoie intr-un moment de rascruce pentru familia noastra ", "Atunci cand am venit aici am fost extrem de sceptica ca sotul meu va reusi. Minunea s-a intmplat insa si acum avem si un copil. Va multumesc pentru tot ce ati facut pentru noi, ati salvat o familie, nu doar o viata ", au marturisit doua dintre doamnele ce si-au insotit sotii la Åžura Mica.

Astfel de povesti sunt multe la Nazareth din Åžura Mica si ascultandu-le stii ca in spatele lor se ascund multe eforturi, multa durere, multe regrete si infinit mai multa bucurie; stii ca fiecare dintre acesti oameni pretuieste acum viata si stii ca pentru pacientii de acum ai Asezamantului astfel de povesti sunt speranta ca peste 5 sau 10 ani si ei vor putea aseza verbul "a fi " la timpul trecut, langa termenul de alcoolic. Åži mai stii ca aici, la Nazareth, o mana de oameni cred ca "Dumnezeu nu are a pierde pe nimeni ".



Din acest an, Asezamantul Nazareth se extinde, pentru ca incepe constructia unei noi case cu 30 de locuri disponibile. Cea mai mare parte din fondurile necesare va fi furnizata de Crucea Albastra din Norvegia, dar este necesara si o contributie de 20 % a Asezamantului Nazareth, astfel ca cei care muncesc aici va solicita sprijin financiar, oricat de mic ar fi el.