Amintiri cu Badea Cartan (n. 24 ian.1849 - m. 7 august 1911 )

Sa ne aducem aminte de tripla semnificatie a zilei de 24 ianuarie 2012: implinirea a 153 de ani de la Unirea Prin­cipatelor Romane, sub scep­trul principelui-domnitor Ale­xan­dru Ioan Cuza; 163 de ani de la nasterea taranului ar­delean-patriot Badea Gheor­ghe Cartan si 116 ani de cand el ajungea la Roma, capitala fostului Imperiu Roman.

Lungul si anevoiosul drum l-a parcurs cand pe jos, cand in carutele ce i-au iesit in cale. Fotografiile-document publi­cate in ziarele italiene ale vremii il infatiseaza imbracat in straie Ro manesti specifice portului popular al locuitorilor satelor de pe streasina ardeleana impadurita a Mun­tilor Fagaras. Cu cioareci si suman din fire groase de lana tesute in razboi; cu ca­masa inflorata prinsa sub ser­parul de la brau; in picioare obiele infasurate peste ciorapii caldurosi, stransi de nojitele opincilor; pe cap ca­ciula ciobaneasca brumarie de sub care se preling, peste umeri, carliontii parului sau bogat si castaniu; in spate purtand desagi grei cu merinde pentru drum, dar si cativa pumni de pamant si boabe de grau din vatra satului Cartisoara, asezarea sa natala. Asadar alesese intentionat acea zi de 24 ia­nuarie 1896 ca sa ajunga la Roma.

Legenda spune, iar martu­riile scrise o confirma, ca Ba­dea Cartan, dupa ce a im­pras­tiat pe treptele Columnei putinul pamant si grau romanesc adus de el, obosit precum era a adormit cu desagii sub capatai, in zori gardienii confundandu-l pe drumet cu un ostean dac co­borat de pe monumentul in­chinat imparatului Traian. intr-atat de izbitoare era ase­manarea !

intre timp, dupa ce el n-a mai fost, ducandu-se la Domnul, fiind inmormantat in cimitirul din Sinaia, un baietel cat o schioapa, regretatul Traian Candulet, a inceput sa adune, impreuna cu dascalul si cu preotul din sat, tot ce se mai putea gasi din amintirile si marturiile referitoare la viata si activitatea vrednicului lor consatean. Apoi, reintors din catanie si casatorindu-se cu tarancuta-tesatoare de port popular, viitoare acade­miciana a Muzeului ASTRA din Sibiu, cu tanti Silvia, barbatul ei, impreu­na cu alti locuitori ai satului de munte, au prins a pune bazele unei "Case memoriale-mu­zeu ". Curand, obstea satului i-a gasit "saracacioasei ca­sute " un loc cat mai nimerit de inaltare, folosind vechi barne de stejar, acoperind-o cu snopi de paie si sindrila. Astfel ca au "zidit-o " tocmai la rascrucea drumului ce sta sa urce spre Balea Lac, care, intr-un tarziu, coboara pe cealalta parte a Carpatilor Ro­manesti, spre Curtea Dom­­neasca de pe Arges. in acele timpuri inde­partate bornele de hotar ale dru­mului desparteau geogra­fic, insa nu si sufleteste, pe ro­manii ardeleni de cei mun­teni. Era acel drumeag cu ascun­zisuri prin care Badea Cartan isi purta pasii, pe furis, in repe­tatele si riscantele sale dru­metii, la inapoiere purtand pe impovaratii sai umeri desagii grei, incarcati cu slova scrisa in frumosul grai romanesc !

Oare cati dintre cei care ne incumetam sa urcam si sa coboram spectaculosul Trans­­fa­­garasan mai simtim firescul fior ca de fapt calcam pe urmele adancite in istoria neamului, lasate de opincile legendarului taran roman-patriot, de la a carei nastere, astazi, 24 ianuarie, se impli­nesc 163 de ani ! Sa anticipam ca in spre toamna, la 7 august, se vor implini 101 de ani de la moartea acestui Om, vrednic de lauda si cinstire. El isi doarme somnul de veci in cimitirul din Sinaia, visand la Romania intregita. Daca ar mai fi trait inca 7 ani s-ar fi bucurat, precum un copil, de visul implinit la Alba Iulia, in 1 De­cembrie 1918 !



Sibiu, 24 ianuarie 2012 Ioan VULCAN-AGNIÅ¢EANUL