Balciul de drept si balciul camuflat

Despre gesturile ce nu reusesc sa depaseasca nivelul simbolic guvernat de sterilitate, am mai vorbit. La fel, despre talentul innascut al unora de a face mult zgomot pentru nimic, de a se tavali pe jos si a rupe linistea cu tipete isterice, fara a face altceva decat a intregi imaginea de circ. Am auzit ieri ca unii profesori din tara au intrat la ore cu banderole albe, agatate de brat, in semn de protest fata de problemele interminabile ale sistemului (numit parca la misto) de Educatie. Care o fi talcul acestui gest absolut simbolic, n-am reusit sa deslusesc, nici macar dupa asezonarea actiunii cu niste amenintari cu greve, cu blocarea anului scolar. Cred ca si curcile ce se plimba pe marginea ulitelor din Cotofenesti s-au saturat sa rada de amenintarile cu greve si ani scolari blocati, maraite printre dintisorii de lapte ai profesorilor, transformati de cohorta de guvernanti ce s-au perindat timp de douazeci de ani pe la ministere, in carpe de sters pe jos. Ieri, profesorii s-au intalnit cu ministrul Daniel Funeriu si, cum era si normal, au plecat cum s-au dus (ca sa nu folosesc o expresie jignitoare); poate putin mai nervosi. Åži? E pentru prima oara cand profesorii se intorc din biroul ministerial cu coada intre picioare? Nici vorba. Nici prima, nici ultima. Pentru ca notiunea de profesor s-a transformat in decursul celor doua decenii de necontenita asezare a placilor tectonice din societate, in ceva peste care a fost asezata cu o fatala grija, mantia dispretului. Iar bataia de joc administrata celor care formeaza generatia de maine trage catre statutul de cutuma, ceea ce nu proiecteaza orizonturi promitatoare. Dar cine a spus ca fostii sau actualii guvernanti sunt interesati de viitorul tarii, de felul in care elevii de azi vor fi angajatii de peste cinci sau zece ani? Toti sunt oamenii momentului, traiesc al naibii de la maxim prezentul, cu bunastarile lui vremelnice. Ca si Sanatatea, Educatia e un domeniu impovarator, demodat, fluturat prin campanii, invocat la capitolul "Trebuie sa facem" si expediat la capatul interminabilei liste de asteptare. Cu siguranta, sunt multi care se intreaba daca batjocura izvoraste din rea-vointa, incompetenta, inconstienta sau dezinteres? Probabil ca e putin din toate. E o coproductia fatala intre toate aceste strategii regasite prea des in activitatea de guvernare. Åži se mai intreaba cu siguranta aceiasi oameni, ce fac liderii sindicali in toata aceasta poveste ce se repeta cu incapatanare? Pai, un raspuns sec ar fi: "Blaturi". Da, blaturi. Ca la fotbal. Sau ca la ceea ce numim cu ingaduinta in Romania, fotbal. Cum, tot cu ingaduinta numim balciul, "sistem de Educatie". Diferenta dintre balciul de drept si camuflarea sa in sistemul condus azi de Daniel Funeriu este aceea ca primul este mult mai putin nociv decat al doilea. Care este o bomba cu ceas.