Calfele calatoare au revenit la Sibiu

5 iulie, 2010. Bulevardul Balcescu si Piata Mare. Forfota. Toti isi urmaresc destinatiile adanciti intr-un cotidian motivat de traditie.

Pe strada Cetatii, insa, e exact opusul. Calfele calatoare si-au deschis zilele acestea atelierele. Iar a fi calfa calatoare implica mai mult decat practicarea unui mestesug uitat de timp, povestesc calfele venite la Sibiu. Inseamna un refuz categoric al oricarui tipar al societatii moderne, o mandrie a dorintei de libertate. Strabaterea Europei in lung si-n lat cu darul unui mestesug stravechi, priveaza insa de beneficii, confort si familie. Cei dragi nu se impaca intotdeauna cu gandul ca un membru al familiei va lipsi de la mesele festive timp de trei ani. Acest mod de viata poate boem impune o stransa convietuire cu membrii comunitatii. Calfele depind de cei cu dare de mana pentru a-si putea practica mestesugul in fata curiosilor si a celor dornici de a invata alaturi de ei.

De ce au ales Sibiul? Din motive variate. Sibiul si-a castigat titulatura de capitala culturala trezind curiozitatea multora. Atmosfera datorata cladirilor vechi sasesti le este familiara. Multi din cei care trec pe langa ateliere ii privesc admirativ. Si admiratia provoaca desigur dorinta de revenire.

In Sibiu, calfele calatoare detin o cladire primita de la Biserica Evanghelica. In schimb, ei sunt datori sa participe la renovarea diferitelor monumente istorice.

Un enunt scris pe una dintre afisele expuse pe zidul cetatii spune: `Kein Land der Welt ist wie ein Anderes`, insemnand `Nici o tara din lume nu e asemanatoare alteia.` Probabil si dorinta de cunoastere ii mana pe acesti tineri sositi din Germania, Suedia, Elvetia sau Franta.

`Cei ce infrunta lumea impreuna au devenit prieteni. Se cunosc, practica aceleasi meserii. Destinatiile le ajung facand autostopul` declara o calfa caruia costumul negru si cravata vesela ii confera o atitudine aparte. La distante mai mari ei iau trenul, dar deseori prin Romania ajung sa calatoreasca si cu caruta. Aleg stilul acesta de viata spontan. Vad si decid sa incerce. Odata cuprinsi de febra noului modus vivendi, se arata nepasatori fata de greutati. Magia alternativei imbate.

Si astfel, traditia ajunge sa elibereze de sub jugul cotidianului. Dulgheri, tamplari, bijutieri, croitori, zidari, pietrari, sculptori, fierari din strainatate colaboreaza cu mestesugarii romani. Cele mai recente rezultatele ale colaborarii dintre nationalitati sunt scarile construite in cadrul unui curs organizat in iunie de Casa Calfelor, asociatia calfelor calatoare. Scarile sunt expuse in Turnul Olarilor.

Strada Cetatii releva de asemenea inceputurile timide ale calfelor calatoare in Sibiu. Expozitia de fotografii deapana amintirile proiectelor, lucrarilor derulate de-a lungul anilor. Arta aceasta sustine o traditie fara constrangeri, una care ofera cel mai mare grad al libertatii: imaginatia, ce nu are granite, chiar de apare in cadrul comunitatii.

A consemnat Kerekes Gertrud