Cantec, joc si voie buna langa coparseu

Åžtiu ca a pomeni de Ziua Mondiala a Sanatatii in Romania e ca si cum ai vorbi despre funie in casa spanzuratului, dar asta e: ieri a fost Ziua Mondiala a Sanatatii. Åži pentru ca Romania face parte din ceea ce, la un loc, formeaza acel mondial la care se raporteaza astfel de sarbatori, pentru ca aceeasi Romanie se gaseste pe Terra si nu pe Marte, Saturn sau Jupiter, se cheama ca si la noi s-a sarbatorit, macar teroretic, Sanatatea. Ea, Sanatatea mioritica n-a primit nici tort, nici cadouri, incingandu-se ici - colo cate-o paran­ghelie data de cei ce sunt gata sa sarbatoreasca si-un mort daca-i rost de ceva mancare, bautura si atmosfera fierbinte. Totusi s-a aprins o lumanare de Ziua Mondiala a Sanatatii, la Balcesti (Valcea). Din pacate, lumanarea nu era infipta intr-un tort, ci flacara ei a prins viata dupa ce un om a murit taman in fata unui spital desfiintat de genia­litatea manageriala a ministrului Cseke Attila. Daca mai punem la socoteala imaginea tatalui care ducea in brate un bebelus scos inainte de vreme dintr-un incu­bator aflat intr-un spital desfiintat, imaginile bolnavilor lasati de izbeliste intr-un spital din Buzau desfiintat si el, bolnavi carora localnicii le mai dadeau ceva de mancare din mila, intelegem ca la noi nu e loc de sarbatorire a Sanatatii (nici macar a celei mintale, daca e sa ne luam dupa unele initiative legislative). Basca spitalele functionale (s) cu apara­tura veche, dotari interbelice, medici ezitanti (ah, ce eufemistic ma exprim) si multe altele ce suprima legitimitatea formulei "sistemul de sanatate romanesc". Din pacate, efectele ideii csekiene (care idee nu poarta nimic din intelepciunea initiativelor zamislite pe tron) nu vor intarzia sa apara. E foarte adevarat, in unele din spitalele desfiintate lucrurile nu mergeau tocmai bine, cum nu merg nicaieri, de altfel. Pentru a pune insa caruta medicala pe roti s-ar fi putut gandi niste masuri, niste solutii. Dar de ce sa gandesti, cand e mai simplu sa tais De ce ai cauta solutii de eficientizare a unui spital, cand e mai simplu sa-l desfiintezis Probabil ca pentru ministrul Cseke taiatul e un model, cel mai lesne de urmat. A invatat de la domnul Boc sa taie, care la randul sau o fi invatat de la doctorul Ciomu. Dar n-a invatat bine, ca s-a apucat sa taie salarii, pensii si organigrame. Din 1990 incoace in Romania se darama intr-o veselie, construindu-se putin si prost. Ministrul Cseke a venit de hac catorva zeci de spitale roma­nesti (bag seama, Harghita si Covasna nu sunt in Romania, ca acolo n-a ajuns furia desfiin­tarilor lui Cseke), iar pe viitor le va veni de hac si celor ce au ghinionul sa-si duca traiul prin preajma ruinelor spitalelor trase pe linie moarta. Ca asa functioneaza masurile astea, cu explozie intar­ziata. Nu stim cum o fi sarbatorit ieri tartorul sistemului denumit in batjocura "al Sanatatii", dar un dans in jurul unui cosciug ar fi fost manifestarea cea mai potrivita, indiferent cat de primitiva ar fi parut. in fond, intreaga situatie din sistemul cu pricina, precum si ideile lui Cseke si ale celor ce-i canta in struna sufera de-un primitivism cronic.