Cinste lor, dar sa le fie rusine!

Cei care au fost in viata lor macar la un meci de fotbal au putut constata ca tribunele sunt pline ochi de antrenori, de jucatori cu o pricepere indiscutabila intr-ale sportului rege, cu totii deghizati in spectatori. "Da-i, ma, boule pasa lu ala!", "Ia-i fata ba handicapatule, rupe-i picioarele, da-l in... (completati dvs. spatiile punctate)!", "Mamaaa, daca eram eu acolo o bagam la vinclu!" si cate si mai cate indemnuri datatoare de raguseala poti auzi pe stadioanele patriei. Cu toate ca intre mitingurile devenite obisnuinta in ultimele zile si un meci de fotbal din orice liga exista niste deosebiri, "antrenorii" si "jucatorii" din "tribune" nu lipsesc in cazul demonstratiilor. Daca ciulesti urechile putin, pe strada, in autobuz, in restaurant, in magazin vei afla totul despre manifestarile de strada: cine le organizeaza, cine le dirijeaza din umbra, cu cat sunt platiti cei care participa la ele, ce licori consuma in prealabil (soiul, marca, gradatia recipientului), de unde sunt, ce-i mana in protest, de ce e bine ca manifesta, de ce nu e bine ca protesteaza si multe, multe alte lucruri. Teoria conspiratiei alearga pe coclaurii imaginatiei si se intinde de la banuiala ca Puterea regizeaza din umbra protestele pana la suspectarea Opozitiei ca i-ar plati pe manifestanti. Bunaoara, ieri, mi-a fost dat sa ascult pledoaria unui "gospodar" ce imprastia in jurul sau un damf de posirca si un set de informatii de mare pret: cica a vazut el cum niste tineri din Piata Mare sorbeau inainte de miting dintr-o sticla de vodca (nu spun marca, desi omul a precizat-o de cateva ori) si cineva le promitea "cinci sute". Acum, nu stiu daca vorbea posirca ingurgitata in prealabil sau invidia nascuta din neparticiparea la golirea sticlei de vodca (e o marca mai de soi, probabil mult ravnita de omul nostru, din moment ce o pomenea obsesiv), dar convingerea-i era de neclintit, in ciuda clatinarilor sale discrete. E adevarat ca fiecare e liber sa creada, sa banuiasca, sa sustina ceea ce-i dicteaza mintea, starea, imprejurarile, dar n-am inteles de ce trebuie complicate lucrurile si atunci cand ele ni se infatiseaza in simplitatea lor fireasca. intotdeauna spectatorii ar face mai bine ceea ce fac cei din arena, indiferent ca vorbim de sport, economie, politica sau alt segment. Åži la miting, cei care privesc de pe margine ar striga mai cu spor, de fapt nu s-ar duce pentru ca si asa nu rezolva problemele si - in fond - data trecuta nu s-a concretizat nimic, dar trebuie dat un semnal clar ca nemultumirea a dat in clocot...de fapt aia care se duc ingheata degeaba, dar cinste lor! E limpede, nu? Important este ca spectatorii au pareri, incredere nebuna in propriile forte si conceptii, dar se abtin.