Cronica unor furaciuni si furtisaguri

Nici cutremurele, nici inundatiile, nici gripa aviara, porcina, nici ingenunchierea leului in fata monedei europene nu-l pot speria pe roman mai mult decat gandul ca cineva il fura. Cineva poate fi oricine, de la vecinul de palier, de casa, de scaun in autobuz, pana la ministri, secretari de stat, parlamentari, premier sau presedinte. Iacata ca toate drumurile nu duc la Roma, ci la furt. Este Catalin Voicu banuit de matrapazlacuri si aranjamente cu judecatori, procurori si oameni de afaceri? Este. Ce spune despre el omul din popor? Ca a furat. Fireste, furtul imbraca fel si fel de straie, are o sumedenie de masti; nu putem compara o gainarie cu un ditamai tunul invelit in fasa aparent legala. Despre furaciuni (si aici vorbim despre tunurile serioase in urma carora rasar vile si jeepane pe glia stramoseasca) am vorbit de foarte multe ori si sunt sigur ca subiectul e inepuizabil. Azi vreau sa va povestesc despre o alta categorie, inferioara, dar plina de vlaga: furtisagul. Ce credeti domniile voastre ca se mai fura prin Romanica? Zilele trecute mi-a povestit cineva care fusese la Targul International de Turism de la Palatul Parlamentului ca a ramas fara cateva zeci de plase (goale), fara continutul unor pungi cu alune si fara sucul din cateva sticle. Recunosc, disparitia plaselor m-a dat putin peste cap, eu crezand ca in Romania doar se dau plase, nu se si fura. Cu alunele si sucul e ceva mai amuzant, pentru ca ambalajele au ramas, fiind transferat doar continutul catre vreun stomac chinuit de austeritate. Ca toate acestea s-au intamplat la Palatul Parlamentului, nu mira pe nimeni, desi, credeam ca acolo salasluiesc metode mai domnesti de intovarasire cu bunurile altora. Åži ca sa va faceti o imagine completa, va spun ca furtisagul s-a petrecut la ceas de seara: adica oamenii si-au lasat lucrurile la standuri, iar a doua zi au gasit ciuciu. Povestea noastra nu sparge vreun tipar, nu da pe-afara de inedit, e cat se poate de reala si, din pacate, banala. De remarcat este ca furtisagurile marunte si furaciunile dodoloate incep sa incinga hora peste tot, din batatura romanului sarac lipit pamantului, pana pe mochetele ministerelor si Parlamentului. Se fura tot: de la identitate pana la dinozauri industriali, se fura in zori, in miezul zilei, la asfintit, pe la colturi, in plina strada, pe fata, cu perdea, bolovanos, elegant. E explicabil ca teama de furt se transforma in fobie, care fobie e exploatata electoral de tot felul de baieti intreprinzatori, deghizati in vindecatori ai bolii ce irita natiunea. Orice schimbare de regim e asociata fulgerator cu planuri complexe de furaciune: "Vin astia flamanzi si ne fura tot!". Nu stiu cat adevar si cata fobie e in propozitia asta, dar cand ma gandesc la plasele alea furate in Palatul Parlamentului, la seturile de plase legislative, ce mai, la plase in general, parca si expresia "Te fura somnul" mi se pare ca are un usor iz penal.