Da-i cu codul pan' la ziua

Cred ca mai avem putin si adoptam rogvaivul codurilor. Ninge mai sanatos? Dau autoritatile cu cod portocaliu. Ploua. Ia de colea un cod galben. Bate vantul mai tare? Scoatem la interval un cod, nu conteaza ce culoare are. M-am uitat zilele trecute la stiri; e un obicei de care uneori as vrea sa scap, sincer. Am vazut ca si in alte tari sunt probleme cu ninsorile, ca si pe la case mai mari si mai randuite se opreste traficul, se anuleaza trenuri, fara a se face gaura in cer. Vorbesc despre tari cu autostrazi si infrastructura feroviara bine pusa la punct, tari in care deplasarea dintr-un oras in altul, dintr-un capat in celalalt al statului nu reprezinta o aventura, un test de rabdare, un sport extrem. Nu stiu cate drumuri nationale sunt blocate, nu stiu cate trenuri au fost suspendate, suntem la doi pasi de sfarsitul lumii. Din moment ce la altii, mult mai bine infipti in ale transportului iarna face ravagii, noi ce pretentii sa avem, in conditiile in care si in toiul verii circulam greu? Agitatia autoritatilor dublata de cea a presei, in special a televiziunilor frizeaza ridicolul, dar asta nu-i o problema, pentru ca vorbim de o caracteristica bine ancorata in glia stramoseasca si in asfaltul mioritic injumatatit la turnare. Nu spun ca e confortabil, imbucurator sau normal sa avem drumuri nepracticabile, dar nici sa ne dam cu fundul de pamant si sa slobozim tragedii televizate, repet, in conditiile in care nu circulam fluent nici in conditii meteorologice normale. Ca cei care ar fi trebuit sa construiasca drumuri si sa consolideze calea ferata nu si-au facut si nu-si vor face nici de acum inainte treaba, e un lucru bine stiut, nu are rost sa il mai pomenim. Ce ne facem insa cu cealalta felie de vina, ce tine de caposenia celor care, in ciuda tuturor avertizarilor, se aventureaza pe drumurile expuse inzapezirii? Ce ne facem cu proprietarii care-si lasa masinile la voia intamplarii pe strada, impiedicand plugurile sa deszapezeasca strazile? Sau cu cei care tin mortis sa mearga cu masina si doua sute de metri, pana la coltul strazii, pentru ca nu suporta ideea de a merge pe jos sau cu mijloacele de transport in comun? in absenta unor capete capabile sa vare si Romanica in randul tarilor cu o retea civilizata de drumuri, poate ar fi trebuit sa incercam sa ne facem singuri viata mai usoara, sa fim putin mai chibzuiti. Cand neputinta, nepasarea si prostia lor, cladite fara sudoare timp de doua decenii isi dau mana cu filosofia "las' ca stiu eu" a multora dintre conationali, ies niste subiecte de senzatie pentru stiristii de ocazie, de sta mata in coada si alta nu. Åži uite asa ajungem la tabloul contemporan cu drumuri infundate, soferi care injura cu naduf totul, de la zapada pana la ministri, la hiperbolizari, de fapt la ceea ce este tarisoara asta, un amestec de paradoxuri si miresme generatoare de infinite migrene surde.