Da sangele, sangele cat mai costa

Indemnati de valoarea simbolica a bonurilor de masa oferite, sibienii sunt, pana la urma, salvatori de vieti.
Stau la coada cuminti, asteptandu-si randul printre alti zece oameni. Sunt din mai multe paturi sociale, dar iti dai seama ca prevaleaza cei sarmani. Cu caciula trasa pe urechi si spatele garbovit, stau cu privirea ratacita. Se mai foiesc de nerabdare si arunca un ochi spre asistenta din spatele ghiseului, cea responsabila cu fisele donatorilor de sange. Este singura si alearga de la tejghea, la calculator si la sertarele cu fise. Se descurca, face vreo zece oameni in 20 de minute. „Cat mai costa sangele ", se aude din sirul de oameni din jurul ghiseului. Doi oameni chicotesc infundat. Asistenta pare incurcata. „Cat costa sangele?! ", intreaba ea nedumerita. „Da, cati bani mai luam acum pentru sangele pe care il dam? ", explica omul ce-a vrut sa intrebe. Cei care stau la rand se simt jenati de aceasta intrebare. Poate ca pe unii nu-i intereseaza bonurile de masa oferite donatorilor de sange. Dar cei mai multi sunt cei pentru care suma de aproximativ 56 de lei nu este deloc simbolica. „Tot atat? De ce nu mai mariti valoarea asta? ", pleaca bombanind omul, spre urmatoarea sala de asteptare. Vine randul unei femei intre doua varste. Asistenta o intreaba cand a donat ultima oara. „Prin noiembrie, parca ", raspunde femeia. „Daca ati donat in noiembrie, nu mai puteti dona timp de 75 de zile. imi pare rau, reveniti in februarie ", vine raspunsul asistentei. „Dar totusi, ma simt bine, nu mai pot sa dau sange azi? ", se tanguieste femeia. Nu, nu se mai poate. A plecat spasita. Nu dona pentru cineva anume. Dona pentru bani. in definitiv, motivatia care-i impinge pe oameni sa dea sange nu este cel mai important aspect. Ci finalitatea acestui gest. Caci cei care vin „sa-si vanda " sangele pentru sapte bonuri de masa sunt eroi. Ei salveaza vieti. Chiar daca, de multe ori, nu-si dau seama.