De ce Sibiul a cam pierdut contactul cu Drumul Regelui

De cand s-a anuntat ca Transalpina este asfaltata masinile misuna pe cel mai inalt drum din Romania mai ceva ca pe Bulevardul Coposu la ora de varf. In ciuda acestui fapt, putini turisti ajung in Sibiu.

Cand a inaugurat acest drum in 1938 Regele Carol a ajuns pana in Tilisca si Saliste, dand importanta Sibiului in drumul sau ce lega Oltenia de Ardeal. Astazi, dupa ce a fost modernizat, Sibiul este lasat de-o parte, in urma Sebesului si Albei. Concret vorbind, sectiunea cel mai greu de traversat din drum este cea din judetul Sibiu, dupa Jina. Si nu ne referim la pante abrupte sau inaltimi ametitoare, ci la drumuri proaste si santuri transversale pe sosea.

Toata vara pe Transalpina s-a circulat aproape bara la bara. Au fost de ajuns cateva articole pe internet si reportaje la televizor pentru ca bucurestenii, mari amatori de drumetii montane in masina, sa se inghesuie pe aceste trasee mai ceva ca pe Valea Prahovei. In special in weekend-uri. Partea buna este ca frumusetea locurilor si gradul de dificultate al drumului nu iti prea permit sa alergi masina, astfel ca mai toti soferii tind sa treaca cu vedea aglomeratia. In plus, scopul este drumul in sine si nu destinatia. Din pacate, toti turistii au putut vedea ca in judetului nostru drumul este franjuri. Concret, aici sunt si singurele sectiuni majore pe care inca se mai lucreaza intens. Spre exemplu, intre localitatile Dobra si Jina sunt asfaltati doar doi dintre cei aproximativ sapte kilometri, iar in cazul unei ploi ceva mai serioase drumul devine complet impracticabil din cauza noroiului. Apoi, poarta de intrare in Marginime este complet distrusa de santuri, intre Tilisca si Saliste, pe o portine de aproape cinci kilometri asfaltul fiind rupt de lucrari edilitare. Diferenta este enorma cand vine vorba despre calitatea asfaltului odata ce intri in drumul care merge spre Sebes.

Tiganie si haos

Din pacate pentru noi toti, nici vecinii de la sud nu sunt mai breji. Ceea ce castiga prin drumuri mult mai bune compenseaza prin mitocanie. Primul exemplu este chiar Obarsia Lotrului. Ceea ce putea fi o excelenta destinatie montana, un complex turistic de prima mana, este de fapta o tiganie la propriu amestecata cu doua restaurante si o cabana de duzina. Atata timp cat nu reusesc sa faca fata valului brusc de turisti, gazdele nu au nicio intentie sa creasca standardele. Mai departe, cel mai bun exemplu de `asa nu!` este statiunea Ranca. Privita de sus, chiar din cel mai inalt punct al Transalpinei, statiunea arata frumos, insa odata ce te apropii Ranca se transforma intr-un haos de cladiri si Pensiuni neterminate, toate construite dupa ureche, unde a dat Dumnezeu. `Urbanism` si `autorizatie` sunt termeni complet necunoscuti in zona. La fel cum este cuvantul `rezervare`. Pentru ca nu duc lipsa de bucuresteni, ceea ce astazi este o rezervare telefonica mane devine un `n-am auzit de tine in viata mea`. Intrebati la Pensiunea Ina daca ajungeti pe acolo, sunt cel mai bun exemplu in acest sens.

In loc de concluzie, mai degraba o recomandare. Vizitati Transalpina, merita! Peisajele le veti tine minte toata viata. Alocati-va o zi si apoi mergeti mai departe, la cazare va veti face doar nervi. Si alegeti varianta spre Sebes, in detrimentul Drumului Regal, care-i plin de gropi.