"De ce suntem noi mai rahitici?"

Cazul ziaristului N.I. Dobra din Sibiu este pilduitor pentru cei care se incred in coloanele ziarului ca i-ar duce in arena literara: dupa cum spunea fostul meu profesor de limba romana de la liceul din Alba-Iulia (viitorul prof. univ. Åžtefan Munteanu, de la Timisoara), slujirea directa a unui ziar nu trebuie sa depaseasca doi ani pentru cel care vrea sa faca literatura. Iata ca in cazul lui Dobra a trecut o viata intreaga de cand Fanus Neagu, care raspundea pe vremea aceea de "Posta redactiei" la revista Luceafarul, a venit la Sibiu ca sa o cunoasca pe Biana Nord, care ii trimisese o proza. Mare i-a fost mirarea cand si-a dat seama ca toate planurile fantasmagorice pe care le facuse pe drum s-au spulberat, constatand ca Biana Nord era un barbat, drept pentru care s-a legat o stima ca intre barbati.

Apoi, ziaristul din Sibiu si-a consumat existenta facind... ziaristica, timpul a trecut si el a ramas infeudat practicii presei, agrementata de zgomotul de fond al boemei. De cativa ani a revenit la fantoma Bianei Nord, dar prin filtrul, acum inevitabil, al presei, publicand un numar de carti in care si-a reluat practici ziaristice in volume de publicistica: Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte (2009), in care reuneste o serie de polemici si pamflete, Fie vorba-ntre noi! (2009), interviuri publicate in ziarul Tribuna in perioada 1990-2008, Lumea ca balci (2010), o dovada a sensibilitatii lui alertate de imprejurari disconforte, Sibiul in alb si negru (2011), un repertoar de "oameni, locuri, intamplari".

Din seria acestor volume, se detaseaza Jurnalul francez subiectiv (2010), care iese din preocuparile tematice ale presei, dar fara a putea sa uite cu totul deprinderile castigate. Nervul vesnic viu al ziaristului trece in repezeala insemnarilor succinte, in care surprinde aspecte esentiale ale Bretoniei vizitate si comparatia implicita cu cele de-acasa. Vede pe viu ca "noua, romanilor, nu mintea ne lipseste", ci buna ei folosinta. Iata un pasaj ilustrativ: "Ma gindesc ca pana la un anumit punct am mers cot la cot cu Europa Occidentala, in unele domenii fiind chiar inaintea francezilor. Cand am ramas noi atat de mult in urma si din vina cui? Suntem de acelasi neam, avem acelasi temperament, n-avem mai putina minte decat francezii, italienii, spaniolii, portughezii si, totusi, toti acestia ne considera ruda lor saraca pentru care nu poti avea decat sentimente de compasiune".



Titu POPESCU