Director DSP cu trena de jurnalisti

Nu e pace sub maslinii Directiei de Sanatate Publica Sibiu, de cand cu desfiintarea Spitalului Orasenesc din Cisnadie. Ba se pare ca uneori nervii incep sa cedeze, iar com­portamentul anumitor oficiali sa devina, politicos spus, ciudat. A fost cazul ieri, cand, domnul Gabriel Budescu, directorul Directiei de Sanatate Publica Sibiu, a beneficiat de o neasteptata trena (sau escorta, sau cortegiu, sau ceata) de jurnalisti dupa domnia sa, pe traseul Prefectura - sediul Directiei, pentru ca... asa va fi dorit. Povestea, pardon, prezenta jurnalistilor sibieni in preajma sa era explicabila: vesti despre "cazul Cisnadie ". O decla­ratie, chiar si de genul "da, suntem cu sufletul indurerat alaturi de cei care deplang disparitia dintre noi a Spitalului Orasenesc Cisnadie, dar asa a decis Guvernul prin Minister, insa ne vom da silinta ca pe plan local sa... ", ar fi fost binevenita, pentru ca reporterii sa noteze, camerele sa ia prim-planuri, vor­bele sa se inregistreze pentru citat sau sincron. Eventual un "Nu comentez " la anumite intrebari sensibile. Dar nu. Domnul director de directie a preferat alta metoda, "alternativa ". Dupa ce a spus, la Prefectura, ca nu da declaratii pe scari, dupa ceva usi trantite asa, la modul "da' voi ce naiba mai stati pe aici " (dar presa a stat), dupa ce, dupa alt recital de poc-uri din usa, domnul Budescu a iesit val-vartej de la Prefectura. La fel, fara a da vreo declaratie. Evident ca "noi, presa ", buluc dupa el, ca nu cumva sa rataceasca traseul. Åži uite asa, am avut director DSP cu trena (sau alt sinonim, care vreti voi, cititorii) dupa el.

Evident ca meciul "usi inchise-asteptare " a continuat la sediul Directiei, unde domnul director s-a inchis in birou, a dat ceva telefoane si apoi a solicitat iar ceva distractiv: sa nu discute cu toti reporterii deodata, ci pe rand. De ce, nu price­pem, ca e mai puin obositor sa spui acelasi lucru o data la mai multi, decat de x-ori, la cate unul. Nu a fost destul. Urmatoarea cerinta a fost ca toata presa sa puna aceeasi intre­bare. Probabil asta: "Nu este asa ca e fascinant si teribil de genial ca Spitalul Cisnadie sa devina camin de batrani sau, dupa caz, spital de cronicis ". in fine, treaba s-a rezolvat cumva, domnul Budescu dand citire ordinului ministrului Cseke Attila. The End si multumiri sponsorilor.

intelegem, noi, presa asta stirista sau nu, ca nu tot timpul omul e dispus sa spuna lucruri care sa apara pe sticla sau pe hartie. intelegem si ca majoritatea institutiilor locale sunt obisnuite cu presa aceea care sta cuminte pe scaune, face poze fotogenice, noteaza ca la ora de dictare si pune intrebari cuminti. Poate prea obisnuite, ca uite, atunci cand intervine ceva mai grav, dincolo de statistici cu gripa noua sau veche, campanii de vaccinare ori focare de rabie pe la sate, intervin incidente regretabile care afecteaza destul de vizibil imaginea "sursei ", atat ca om cat si ca institutie. Nu credem ca presa sibiana ar avea ceva personal cu Gabriel Budescu, director al Directiei de Sanatate Publica Sibiu. Dar domnia sa, prin compor­tamentul de ieri, a demonstrat ca are. Acum intre iritarea unui functio­nar public in fata presei si soarta unui spital aflat pe faras, in drum spre lada de gunoi, ce e mai impor­tants Judecati dumneavoastra.