ian 24 2011
|
|
|
intr-o astfel de zi si luna, insa din anul 1849, se nastea, in satucul Cartisoara, de sub streasina Muntilor Fagaras, cel care isi va imprumuta numele de la asezarea sa natala. Tot intr-o astfel de zi, dar cu zece ani mai tarziu, avea sa fie oficializata Unirea Principatelor Romane, sub sceptrul Principelui- Domnitor Alexandru Ioan Cuza. Eveniment istoric onorat, de acum incolo, ca Sarbatoare Nationala. Se implinea, atunci, vrerea muntenilor si moldovenilor de a se uni intr-un singur stat. Lipsea, insa, Transilvania din acel stat al tuturor romanilor. Acesta era si visul marturisit de-a lungul intregii sale vieti de catre Gheorghe Cartan, fiu de plugar, fara pamant si fara carte, devenit legenda vie. Dovada stau chiar cuvintele scrise pe crucea mormantului sau din cimitirul orasului Sinaia: "Aici doarme Badea Gheorghe Cartan, visand la intregirea neamului ". Deziderat ce se va infaptui abia la 1 decembrie 1918, la Alba-Iulia, dupa mai bine de sapte ani de la trecerea sa la cele vesnice, la 7 august 1911. Cartile carate de el in desagii grei ajungeau, pe ascuns, in casele copiilor taranilor romani ardeleni, iobagi si slugi pe mosiile grofilor si nemesilor unguri, maghiari, secui, ca si ale baronilor sasi. in toamna anului 1896, el va porni, pe jos, catre Roma, capitala Italiei, pentru a aseza pe soclul Columnei imparatului Traian un pumn de tarana si de grau romanesc, in semn de cinstire a eroilor cazuti in razboaiele daco-romane. Drumurile sale, ca si ale altor romani transilvaneni, in vizita la fratii lor de peste munti, aveau sa devina subiecte de doine si balade populare. Povestea uneia dintre ele am aflat-o de la un impatimit culegator de folclor, profesorul Nicolae Gastone din orasul Miercurea Sibiului. Lui i-a iesit in cale - in urma cu vreo patru decenii, in satul Vestem, din apropierea Sibiului- batranica " Mama Nela ", pe acea vreme in etate de peste 80 de ani. De la ea a auzit urmatoarele versuri-cantate: "...M-am dus la mama sa plang/ Mama-mi pune sa mananc/ Of, mama, draga muma... " Şi poezia continua cu versurile : "...Pita si cu trei masline/ Eu mananc si mai ramane/ Cand imi vine dor de muma/ Ies afara, ma uit la luna/ Cand imi vine dor de tata/ Ies afara, oftez o data/ Cand imi vine dor de frati/ Trec in zbor peste Carpati/ Of, mama si-ai mei frati... " Evident ca acest cantec-doinit si trist, invatat de la bunicii ei, este mult mai vechi decat Marea Unire. Iar pentru ca-l cinstim pe Badea Gheorghe Cartan, la aniversarea zilei sale de nastere - 24 ianuarie 1849 - sa ne reamintim ca, asa cum spune aceasta veche doina, si el a trecut, de multe ori, muntii din Transilvania in Ţara Romaneasca, pentru a-si vedea fratii de dincolo de Carpati! Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL 
Alte stiri adaugate luni, 24 ianuarie 2011Arhiva stirilor locale |
Harta Sibiu(in curand harta multimedia)
        
|
