"Eu nu am fost atras de mirajul Occidentului", sustine Eminenta Sa Reinhart Guib

- Eminenta Voastra, iata a trecut ceva timp de la numirea domniei voastre in calitate de episcop al Bisericii Evanghelice de C. A. din Romania. Va simtiti coplesit de presiunea responsabilitatii asumates

- in primul rand apreciez interesul acordat Bisericii Evanghelice. Cat priveste calitatea de episcop ...da...si acum retraiesc clipele emotionante ale unei numiri neasteptate, chiar daca pana in acel moment detineam prerogativele de episcop vicar, pe mandatul episcopului Christoph Klein. A fost surprinzator si prin simplul fapt ca vocatia mea o consideram cea de truditor al bisericii, o postura in care ca prelat mi-a placut sa fiu printre credinciosi, sa-i ascult, sa ma bucur si sa fiu alaturi la suferintele lor. Onest sa fiu nu mi-au placut niciodata functiile, eu considerand ca rolul meu in biserica si pentru biserica este cel de a fi doctor al sufletelor.

- Simt in tonul dumneavoastra nostalgia locului natal.

Toti avem o slabiciune pentru locurile copilariei unde am crescut. Eu sunt mediesean si imi iubesc localitatea de bastina. Dupa primii ani de preotie facuti la Brasov m-am intors acasa. Am fost ales sa slujesc la Medias si nu neg ca m-am simtit ca la mine acasa. Mi-ati adus aminte de clipe involburate, de anii in care revenit acasa am avut surpriza sa constat ca multi din cei pe care ii cunosteam au plecat in Germania...dar chiar si asa am gasit alti prieteni dispusi sa fie misionarii bisericii noastre ....si iata ... au trecut deja 16 ani!!

- Purtati pe umeri o responsabilitate deosebita, fiind si mostenitorul unei vechi cutume in calitate de episcop. Cum este povara clericalas

- Sunt al 38-lea episcop al Bisericii noastre si am speranta ca in timp, cei ce imi vor urma sa pretuiasca si sa duca mai departe nu numai cutumele, dar si mostenirea incredintata din generatie in generatie de peste 450 de ani. Au fost unii episcopi mai cunoscuti, altii mai putin cunoscuti, dar ce este mai important este faptul ca toti si-au pus puterile in slujba lui Dumnezeu, a bisericii si a comunitatii care i-a ales. Acesta este si obiectivul meu, cu vointa lui Dumnezeu, pentru ca biserica sa dainuie mai departe si sa o vad mai infloritoare decat este acum.

- Care este cutuma cea mai importanta din punctul dumneavoastra de vederes

- Poate cel mai important lucru este sa facem conexiunea dintre trecut, prezent si viitor. Asa cum si societatea romaneasca in urma cu 20 de ani a facut un pas spre o noua optiune, acum - in momente de criza - trebuie sa gasim alte oportunitati, sa facem alte demersuri pentru a oferi noi perspective poporului, pentru ai insufla increderea in prezent dar in special pentru viitor, demersuri care din punctul meu de vedere sunt chiar o prioritate a mea fata de comunitatea evanghelica. Doresc sa strang randurile in jurul bisericii astfel incat toti cei ce vor sa dezvolte biserica sa vina cu idei, cu un nou concept pentru urmatorii 10 ani. Pot sa va spun ca forul nostru cel mai inalt a pus in discutie necesitatea unei asemenea noi strategii. Caile pe care ni le deschide Dumnezeu sunt multe, noi trebuie doar sa vedem care e drumul pe care trebuie sa-l parcurgem in aceasta perioada.

- Biserica este preocupata sa fie formatoare de caractere, doreste sa fie promotoare de valori educational-culturale si nu ignora nici parghia diplomatica. Chiar si asa bisericile sunt prea discrete. Evita ele o implicare directa in societates

- Bisericile trebuie sa se implice in intreg fenomenul social, cultural si educational, caci in fond enoriasii sunt cetatenii unei urbe, ai unui judet. Pe langa valentele morale duhovnicesti avem obligatia sa ne spunem punctul de vedere, caci nu se poate lasa cetateanul sa se descurce cum poate. Din pacate traim clipe in care se pune accentul pe partea materiala si asistam la o tendinta de diminuare a rolului religiei in viata. Din acest motiv trebuie sa facem front comun si sa ne rugam si sa actionam in interesul oamenilor. Toate bisericile trebuie sa decida care este baza minima de implicare la care tindem, cum putem sa ne implicam in formarea societatii viitoare.

- Considerati ca lipsa moralitatii este cea mai mare carenta in societates

- Este adevarat. Este un lucru global. Ĺži in Occident sunt multe idei bune, dar si multe idei rele. Nu am invatat in cei 20 de ani sa avem discernamant. Nu avem acest exercitiu si pentru ca el ne-a lipsit total si in urma cu 50 de ani. Ca atare chiar maturii de azi au aceasta lacuna in comportament. Vedeti biserica aici isi are locul si misiunea de a stimula pe credincios sa faca ce este bine si de a descuraja tot ce este rau. Scriptura ne ofera un model de comportament cu cele 10 porunci.

- Care este porunca care se incalca frecvents

As spune la ultimele porunci: Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, ca sa-ti fie bine si sa traiesti ani multi pe pamantul pe care Domnul Dumnezeul tau ti-l va da tie; Sa nu ucizi!; Sa nu fii desfranat!; Sa nu furi!; Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau!; Sa nu doresti casa aproapelui tau; sa nu doresti nimic din cate are aproapele tau!. De fapt sunt lucruri interumane care nerespectate aduc deservicii comunitatilor, dar si bisericii. Este o imagine salbatica a capitalismului, unde comunicarea, intrajutorarea sunt ignorate tot mai mult, an de an.

- Dar totusi exista o minima educatie religioasa in scolis

- Aceste ore sunt formale ...o ora la saptamana. Ce se intampla in celelalte sute de ore din familie sau din mediul in care petrec zi de zi. in aceste conditii ora de religie nu are niciun efect, si o percep ca pe ceva de pe alta planeta. Problema este mai grava caci in societate avem familii dezbinate, familii care i-au lasat pe cei mici in grija bunicilor pentru a munci peste hotare. in plus educatia din familii nu mai este asa cum au avut parte cei dinaintea noastra.

- Este practic o problema internationalas

- Aceasta criza o regasim si peste hotare, doar ca la noi intervine si tranzitul pentru forta de munca. Pentru biserici este o misiune si o mare provocare. Exista pericolul sa avem in viitor o societate ateista. Se constata scaderea enoriasilor si a numarului bisericilor. Este o problema care trebuie analizata cu responsabilitate pentru a afla care sunt cauzele.

La noi departarea de biserica este evidenta si aceasta lipsa relationala dintr-o comunitate se poate sesiza pe toate palierele vietii noastre.

- Biserica Evanghelica prin cadrul relational german reusea sa mai stopeze migratia tinerilor. Acum in ce situatie ne aflams

- Acesta strategie nu a fost abandonata si speram sa fim mai activi in acest sens. Biserica noastra si FDGR au pastrat puntea de legatura dintre cetatenii din Romania si cei din Germania, mai mult, spre bucuria noastra revin acasa multi enoriasi, dupa ani de experienta ocidentala. Unii sunt nascuti in Germania si totusi au acceptat sa ni se alature. Unii sunt investitori seriosi si chiar daca nu sunt foarte multi, prin ei o sa reusim sa stabilim si alte contacte in afara relatiilor curente pe care le avem cu biserica din Germania.

- in ciuda migratiei, patrimoniul cultural a fost usor de intretinuts

- Patrimoniul nostru este mare iar acum a devenit ...imens prin faptul ca enoriasii au plecat in 1990/1991 in Germania. Puterea de gestionare a scazut simtitor. Cetatile fortificate sunt foate multe, avem mai multe unitati muzeale printre are si Brukenthal-ul, dar alte unitati administrative care au fost retrocedate...toate constituie o mare incercare pentru noi... pentru a fi intretinute si pentru a le extinde pe partea spirituala. Din acest motiv a trebuit sa ne gasim parteneri din tara dar si de peste hoatre din diferite tari. Se impune sa facem un concept pentru cele care pot fi readuse in circuit. Doar 90% intra in acest plan de restaurare, de intretinere, pe care speram sa-l valorificam prin segmentul turismului ecumenic-cultural. Eu sper ca si majoritarii sa se implice mai mult, caci acest tezaur cultural le apartine in masura egala. Credem unde sunt cetati sa fie mai implicati, cum avem convingerea ca spiritul voluntariatului se va reactiva si el.

- Aveti semnale din mediul guvernamental pentru acest tip de strategies

- Da si nu. Biserica noastra poate inca nu a reusit sa sensibilizeze acest mediu, chiar daca de la Culte sau de la Cultura am mai primit semnale punctuale de sustinere pe proiecte mici. Cred ca trebuie o noua strategie si din acest punct de vedere.

- Din cate constat nu este usoara misiunea... poate era mai facil in Occidents

- Eu nu am fost atras de mirajul Occidentului. Eu sunt prea legat de radacina locului. Chiar si atunci cand parintii mei isi inaintau dosarul de imigrare, eu am refuzat. Eu am ramas si nu regret nimic.... nu uitati, nu aveam de unde sa stiu atunci care va fi drumul meu in 2011.

- inseamna ca profesional ati avut modele demne de urmat

- intr-adevar in viata mea profesionala, spirituala si nu numai am avut parte de doi mentori deosebiti. Primul a fost preotul de la Fagaras, care m-a ajutat in anii de la Revolutie si nu in ultimul rand episcopul Christoph Klein, cel care a dat semnalul unificarii noastre si care a dus Biserica Evanghelica la prestigiul de care se bucura azi dupa 1998. Datorita lor azi, dragi frati si surori intru Hristos, pot sa ma adresez voua credinciosilor de diferite confesiuni religioase pentru a va spune ca trebuie sa cautam sa intarim comunitatea crestina si sa infaptuim in viata acele lucruri pe care Dumnezeu doreste sa le vada la noi , comunicarea, dragostea , prietenia si spiritul pacii.