Gusterita, satul Sibiului

Fãrã canalizare si cu drumuri pietruite, sibienii din cel mai oropsit cartier al Sibiului se întreabã dacã n-ar fi fost mai bine ca Gusterita sã rãmânã comunã. Desi e parte a orasului de jumãtate de secol, cartierul nu reuseste sã se ridice din noroaie. Primãria anuntã cã lucrãrile pentru canalizare ar putea începe la primãvarã.

Fiecare sibian a auzit de Gusterita. Însã nu multi au si cãlcat vreodatã pe acolo. Departe de oras, locuitorii cartierului, alipit Sibiului în urmã cu o jumãtate de secol, sunt singurii care îsi stiu problemele si se luptã cum pot cu ele. Lipsa canalizãrii, transportul public slab organizat si drumurile proaste le dau cele mai mari bãtãi de cap.

Bunã ziua, vecine!

Dincolo de podul care desparte Lazaretul de Gusterita e o altã lume. Localnicii se uitã cu mirare la orice strãin, pe care îl repereazã cu usurintã, fiindcã se cunosc cu totii între ei si se salutã, ca la tarã.

De-a lungul strãzii Podului, se însirã casele frumoase, vechi, cu porti înalte. Pe drum, cãrutasii mânã cu patos, ridicând nori de praf. Aici, nu cãrutele sunt o prezentã neobisnuitã, nici vacile sau porcii, ci vreo masinã strãlucitoare rãtãcitã prin zonã. O raritate este si aparitia autobuzului. Circulã unul singur, numãrul 10, o datã la 80 de minute. Când soseste în statie singurii oameni aflati pe stradã dispar în cutia galbenã. Se vor aduna altii, peste mai bine de-o orã.

"Ne lipsesc utilitãtile"

"Înainte era mai bine organizat. Ne gospodãream singuri, ne organizam. Acum suntem abandonati complet", spune Cristea Rucãreanu (foto), pensionar, fost colonel. Are 72 de ani si îsi aminteste de vremurile când Gusterita era comunã. "Ne lipsesc toate utilitãtile pentru a avea un trai civilizat sau mãcar normal. Canalizare nu avem, doar rigolele de pãmânt pe care le îngrijesc oamenii, fiecare în fata casei", povesteste bãtrânul, întrerupându-se brusc, ca sã nu piardã autobuzul. Apucã sã strige prin usa întredeschisã: "Trebuie sã plec, trece doar o datã la 80 de minute!"

Pe strada pustie, o masinã opreste, iar de dincolo de geam un bãrbat ne strigã: "De la ce ziar sunteti? Hai cu noi, sã vã arãtãm cum este Gusterita!" Masina intrã pe un drum lateral neasfaltat. Ajungem în fata scolii nr. 11.

"Au pus pietris vara asta, dar la ce bun? Bani aruncati! Când plouã, apa spalã tot, iar torentii sapã în stradã". Într-adevãr, un sant taie drumul în douã. "Masinã mai bunã nu pot sã îmi iau, fiindcã s-ar distruge!", se plânge omul. Îl cheamã Viorel Neagu, are 65 de ani si împreunã cu sotia, locuieste în Gusterita de 5 ani. Casa lor, de pe strada Gorunului, e îngrijiã, cu flori la poartã. "Toti oamenii au case frumoase, sunt gospodari si chiar avuti. Ne întelegem bine. Dar rigolele degeaba ni le curãtãm fiecare, cã primãria nu vine sã adune mâlul si gunoaiele scoase din sant nici mãcar o datã pe an. Râmã porcii si împrãstie totul... Am putea avea si noi trotuare late, nu acoperite de pãmânt", spune, revoltatã, dar oarecum împãcatã, sotia lui Neagu.

Petitie la Primãrie

Supãrati, sotii Neagu, împreunã cu alte familii, au scris o petitie, pe care au depus-o zilele trecute la Primãrie. Cei 17 semnatari explicã situatia si cer ca, în lipsa canalizãrii, sã se monteze mãcar un tub de beton sau de fontã, la bifurcarea cu strada Mãlinului, care sã preia apele la ploile puternice. Ei explicã cum vara pietrisul pus de primãrie e spãlat de ploi, fãcând lucrarea inutilã, în timp ce iarna în fata scolii se formeazã un adevãrat patinoar.

De-a lungul timpului au fost în audiente de multe ori, dar "numai viceprimarul Tuluc ne-a ajutat, în 2000, când am cerut sã punã plãcute cu numele strãzilor si sã ne dea apã continuu, nu la program. În rest, fostul vice Banciu si actualul viceprimar Mitea ne-au primit, ne-au ascultat, dar nu au rezolvat nimic. Atunci de ce mai avem Primãrie?", se întreabã sotii Neagu (în foto, Viorel Neagu).

Nu toti localnicii sunt însã de pãrere cã Gusterita ar fi dus-o mai bine în continuare dacã ar fi avut propria sa Primãrie. Michael Gabel are 78 de ani si este nãscut în Gusterita. Are una dintre cele mai îngrijite gospodãrii. "E prea mic satul pentru o primãrie", spune omul. Dar si el crede cã drumul a fost pietruit în zadar.

Canalizarea vine la primãvarã

Reprezentantii Primãriei spun cã Gusterita reprezintã prioritatea numãrul unu în proiectul ISPA "Modernizarea sistemului de alimentare cu apã si al apei uzate în municipiul Sibiu", realizat în mare parte cu fonduri europene.

"Gusterita este o prioritate maximã în privinta canalizãrii. Executia retelei de canalizare menajerã în Gusterita va fi parte a lucrãrilor de extindere si reabilitare a retelei de canalizare din municipiu si va putea demara dupã încheierea contractului de lucrãri", a declarat Daniela Costa, din cadrul Serviciului de Relatii cu Presa al Primãriei.

În cartier vor fi executati 9,6 km retea de canalizare menajerã stradalã cu 685 de racorduri, se va construi o statie de pompare a apelor uzate si se va reabilita statia de pompare a apei uzate existente.

Însã anul acesta se va interveni doar prin scarificãri, balastãri si plombãri pe strãzile din cartier, fiindcã mai sunt pasi de fãcut pânã la realizarea programului ISPA. Conform Primãriei, proiectarea a luat mai mult timp decât se estimase. "Dosarul de licitatie va fi depus spre aprobare la toate institutiile responsabile - Ministerul Mediului si Gospodãririi Apelor si Ministerul Finantelor Publice. Se preconizeazã ca licitatia sã fie lansatã în noiembrie 2006, iar contractul sã fie semnat la sfârsitul trimestrului I al anului 2007. Primele lucrãri ar putea sã înceapã în aprilie 2007", precizeazã Daniela Costa.

Localnicii sunt bucurosi si asa, chiar dacã nu le prea vine sã creadã. Gusterita va intra în Uniunea Europeanã la fel ca multe alte sate si comune din judet si din tarã fãrã drumuri si canalizare. Dar tot mai bine mai tarziu, decât niciodatã.

Asezare anticã, apoi comunã

Pe locul unde se aflã Gusterita a existat o asezare anticã, Cedonia. Primii colonisti germanofoni, flamanzi si mozelani au întemeiat pe malurile Cibinului o altã asezare, Villa Hermanni, la jumãtatea secolului al XII-lea. Ulterior, asezarea s-a numit Hermannsdorf, apoi Hermannstadt, iar populatia româneascã a numit-o Sibiu.

Gusterita a fost comunã pânã în 1950, când a fost alipitã Sibiului. Din 1951, în actele Stãrii Civile din Sibiu, apar primele înregistrãri din cartierul Gusterita si din Turnisor.

Cruce luminoasã pe deal

Aproximativ 200.000 de euro vor fi investiti pentru restaurarea memorialului dedicat eroilor din al doilea rãzboi mondial, de pe dealul Gusterita. Monumentul va fi completat cu o cruce masivã din piatrã sau metal inoxidabil, înaltã de 11metri, iluminatã noaptea. Se va amenaja si un loc de odihnã si promenadã, dotat cu lunete pentru cei care doresc sã priveascã orasul.