Intre a citi si a pretinde ca citesti

Nu inteleg deloc, dar chiar deloc-deloc, cum de unora le ia foarte mult timp sa spuna cuiva ce citesc. Uite acum, eu, pot spune exact ce citesc: " Nimeni nu se naste soldat ", volumul II, de Konstantin Simonov si articole din " Studia Universitatis Cibinensis. Series Historica " La fel, nu inteleg, iar deloc-deloc, de ce unora le e greu sa spuna, repede, ce genuri prefera sa citeasca. Mie imi place literatura de razboi, istorica, lucrarile stiintifice pe eceleasi teme mentionate mai inainte, cartile ortodoxe, memorialistica. La autori, la fel e lesne precum e cam varza: Sven Hassel, Paul Goma, Zeno Pinter, Dan Puric, Constantin Necula, Arsenie Boca, ceva Marin Preda, Nicolae Steinhardt, I.D. Sarbu, Caragiale, San Antonio, Erich Maria Remarque, Jaroslav Hasek, Cristian Tudor Popescu, George Toparceanu, Petrea Dascalu, etc. Evident ca 90 la suta din cei care au aflat gusturile mele aici, nu vor spune, dand pe spate admirativ, " mama ce cult e omu asta si ce lecturi selecte consuma el in timpul sau liber ", cat l-o avea. Ba mai spun, in plus, ca m-am si puturosit de cand cu netul asta, deh, ca omul acum... De fapt, asa suntem toti, oameni simpli sau VIP-uri. Citim cam ce apucam, de preferinta ceva care sa nu iti genereze framantari ale ego-ului interior ori dureri de cap de la prea mult gandit. Numai ca unii tin enorm la imaginea lor de oameni culti si cititi. Nu vor sa se faca, vorba unui amic, " de coco " in fata poporului. Åži uite asa, ajunge omul sa citeasca, sau, in fine, sa pretinda ca citeste, carti din astea, babane, cu greutate, vorba aceea, de Humanitas, nu de chiosc de ziare.

Pai ce ar zice maroia sa opinia pubnlica daca un domn din viata publica ar spune " Pai ba fratica, eu nu prea le am pe astea cu cartile. Hai ca mai bag un ProSport, mai citesc un banc acolo din vreun ziar, anunturile cu gagici de pe la micapubli si, de mai am timp, un James Bond (nu filmul, ci cartile lui Ian Fleming). Nu da bine. Zice si el un John Fowles, un Noica, un Andre Malraux, ca da bine. Sau o domnisoara din asta cu picioare " multe ", decolteu pana la slip nu ar recunoaste nici puscata ca lectura sa principala sunt mesajele de pe mess si retetele de " dieta " cu mancare pe care si cea mai flamanda rata le-ar refuza vehement. A, nu. Paulo Coelho, John Fowles, Marques, Umberto Eco, Cioran, Socrate... Ca, nu-i asa, ce va zice lumea daca spui altceva, te-o lua de prost si incult. Eu zic ca nu e rusine sa citesti orice, numai sa iti placa si sa intelegi ce a vrut autorul ala sa scrie (asta in cazul in care autorul a stiut el insusi ce a vrut sa scrie...). Sincer, prefer un om care citeste, de exemplu, " Ispravile lui Pacala ", poeziile lui Cosbuc, policierurile ultracomerciale ale lui Gerard de Villiers, numai sa o faca din toata inima, decat un nea din asta care citeste ceva doar pentru ca asa e cool, la fel ca fast-food-ul, gipanu 4x4 egal 16 si orele petrecute la sala. Chestie de preferinte. Totusi, doamnelor si domnilor, de ce trebuie sa te gandesti atat cand te intreaba cineva ce citesti? Raspunsul e simplu. Ca sa dau un raspuns care sa ma avantajeze si ca sa zica lume ca sunt " citit ". Eu prefer sa fiu doar un simplu cititor...