Japonezul de la Teatrul din Sibiu: In Japonia Sibiul nu exista!

A venit la Sibiu in urma cu patru ani, voluntar pentru Capitala Culturala Europeana si n-a mai plecat. Lucreaza ca actor pentru Teatrul National "Radu Stanca", joaca in o multime de spectacole, va avea propriul one-man show de la toamna. Este cat se poate de cinstit, se simte bine dar nu este indragostit de Sibiu, si ca orice om normal, nu traieste un vis devenit realitate. Isi traieste doar viata.

de Dan Onescu

Reporter: Cat de roman esti? Te simti vreun pic roman?
 Tomohiko Kogi: Lucrez pentru teatrul din Sibiu de aproape patru ani si pot sa spun ca nu este foarte usor. Inainte de toate, eu nu sunt roman. Eu la Sibiu sunt un asiatic, un japonez. Locul din care vin poate fi o problema. Apoi, sa nu mai amintesc obstacolele legate de limba, inca n-am invatat romana foarte bine. Pas cu pas incerc sa studiez si sa invat cat mai multe despre voi, romanii. Incerc sa invat limba si sa inteleg ce vad in jur.

Rep.: E si asta un semn, ai preferat o abordare de tip japonez. Ai inceput cu studiul si psihologia, in vreme ce un roman probabil ca ar fi inceput cu traditiile si mancarea. Sa inteleg ca nu te omori dupa sarmale si mici cu bere?
T. K.: (rade n.r.) Daaa... fac si eu ce pot. Pana acum, da, este bine. Poate ca ar trebui sa muncesc putin mai mult. Apoape in fiecare zi am repetitii si reprezentatii...

Rep.: Cum arata o zi obisnuita pentru un japonez in Sibiu?
T. K.: Depide de cum avem spectacol sau repetitie, dar de cele mai multe ori vin la Te atru dimineata, am o pauza la pranz pentru masa si apoi ma intorc la munca. Cred ca este mai mult munca de rutina, repetitii apoi premiera apoi reprezentatii. Cand am vreo zi libera merg... de fapt, ca sa fiu sincer, nu prea ies in oras. Sau ies destul de rar.

Rep.: Pe bune? Nu ai restaurante cu specific asiatic preferate sau cluburi preferate?
T. K.: Nu prea, mai merg cateodata la un restaurant cu specific chinezesc, dar foarte rar. De cele mai multe ori mananc acasa, singur.

Rep.: Iti gatesti? Ce faci, sarmale, mamaliga?
T. K.: Nuuuu... in niciun caz. Nu mananc asa ceva.

Rep.: Nu iti place?
T. K.: Nu imi displace, dar nici nu ma omor dupa ea.

Rep.: Ce te-a facut sa vii la Sibiu? Cum ai auzit de orasul asta tocmai din partea cealalta a Pamantului?
T. K.: In 2006 eu tocmai terminam facultatea, ma pregateam sa termin facultatea si ma gandeam la viitorul meu, la ce voi face dupa. La universitate studiam arta teatrala si eram deja membru al unei companii teatrale din Tokyo. Ma gandeam ca ar fi interesant sa aflu mai multe despre teatrul din Europa si pur si simplu, din intamplare am gasit niste pliante legate de voluntari pentru Sibiu 2007 - Capitala Culturala Europeana. Atunci m-am hotarat cu vreu sa vin aici.

Rep.: De la an la an numarul japonezilor implicati in Festivalul de Teatru creste, la fel ca si numaul asiaticilor prezenti in Sibiu. Cum auziti de Sibiu, ce vi se pare interesant?
T. K.: Eu cand am venit nu stiam absolut nimic despre Sibiu. Am auzit cate ceva despre Festivalul International De Teatru de aici si am mai auzit la momentul respectiv despre Capitala Culturala Europeana. Mi s-a parut o experienta interesanta sa lucrez pentru Capitala Culturala Europeana. Cat priveste orasul, Sibiul nu are nicio imagine in Japonia, Sibiul nu exista in Japonia.

Rep.: Si ce le spui parintilor tai sau prietenilor atunci cand te intorci acasa? De unde le spui ca vii?
T. K.: De fiecare data cand ajunge discutia la asa ceva, incep cu informatiile de background, cu Europa, Europa de Vest, Transilvania si asa mai departe. Invariabil raspunsul lor este: sa ai noroc! (rade n.r.)

Rep.: Cum vezi tu spectacolul Faust din interior, cum se vede la aplauze?
T. K.: Faust pentru mine este un moment de cotitura, un moment de referinta in viata mea. A fost si primul meu spectacol in Romania, deci pot sa spun ca a fost punctul de lansare al carierei mele. Iar la aplauze este cu atat mai deosebit cu cat eu ies intr-un moment singur pe scena. Ma simt de parca eu sunt actorul principal.

Rep.: Ce viitor iti vezi in Sibiu?
T. K.: Asta-i o intrebare dificila. Trebuie sa ma gandesc la ea. Sincer, nu stiu cat voi mai sta in Sibiu sau daca voi pleca repede... E greu sa-ti dau un raspuns, cred ca la fel de greu mi-ar fi fost si daca eram roman.

Rep.: Esti fericit in Sibiu?
 T. K.: Da si nu! (pauza lunga n. r.) Daca tu ca roman, te-ai duce intr-o tara straina din Europa, cum te-ai simti? Europa este un continent foarte mare. Dar sa vii de la o distanta atat de mare din Asia, Japonia fiind o insula mica in ocean. Ma simt foarte diferit aici, cateodata chiar nu inteleg ce cred oamenii astia despre mine cand ma vad.

Rep.: Te simti ciudat mergand pe strada?
T. K.: Da, chiar ma simt. Deci nu-i chiar usor sau simplu sa ies in oras, sau sa merg pe cine stie unde. In fiecare zi, in fiecare clipa, ma simt ca un strain in Sibiu. Oriunde ai merge in lume, primii ani o sa ti se para interesant si distractiv, abia apoi incepi sa percepi realitatea.