La capatul Pamantului... Bisericile evanghelice din Apos si Zlagna

Ţipenie de om nu intalnesti pe ulitele din Apos si Zlagna, poate pentru ca-i ora amiezii si lumea se odihneste nitel sau poate pentru ca satele nu mai au populatia de altadata. incremenite in timp par amandoua sau uneori chiar " mancate " de timp asa ca aici vezi o casa darapanata, dincolo una ce nu a vazut bidineaua de ani sau decenii, iar dincolo - una care e musai locuita, daca e sa te iei dupa florile din geam. Dar sa o luam cronologic, adica in ordinea in care le-am vizitat si sa mergem mai intai la Apos, apoi la Zlagna.

Apos, din secolul XIV

" Mai mereti o suta de metri si-i indicatorul catre Apos, drumul la dreapta ", asa a sunat prima indicatie despre cum sa ajungem la Apos, un satuc trecut pe Harta Sibiului, doar daca e una rutiera. Ei, indicatiile au fost bune si din " capitala " de comuna Barghis pana in Apos, drumul a fost mai bun si mai scurt decat ne-am fi asteptat. Cea de-a doua surpriza a venit odata ajunsi in Apos: Biserica Evanghelica nu se vedea nicaieri, adica nu trona maiestuoasa in mijlocul satului, nu avea turnuri vizibile de la kilometri departare, asa cum se intampla, de obicei, cu bisericile fortificate ale Sibiului si, indeobste, ale Transilvaniei. Ĺži totusi biserica nu-i imposibil de gasit.

Pe o ridicatura de pamant, in apropierea Caminului cultural "Caminul fericit" si a " Casei bantuite ", e asezata Biserica Evanghelica. Edificiul a fost ridicat la inceputul secolului al XV-lea in stil gotic, biserica fiind una de forma sala. Separat a fost ridicat turnul-clopotnita, construit abia mai tarziu, in anul 1799, asa cum sta scris pe portal. Turnul a fost edificat de Michael Salzer de Biertan, la 6,5 metri de biserica (Comuna Barghis. Micromonografie, Sibiu 1999).

De o viata buna nu se bucura nici biserica, nici turnul. Primul caruia ii "deschizi" usa e turnul clopotnita; de fapt, usa veche din lemn e intredeschisa si da in gol, adica dincolo de usa se deschide haul, semn ca zidurile fortificate de altada au disparut demult, de la inceputul secolului al XIX-lea. Dovada ca ziduri de incita au existat este vizibila in partile laterale ale turnului -clopotnita, unde se vad urmele unde acestea ziduri se legau de turn.

La baza turnului, pene de pasari, gunoaie si miros de urina, adica mai foloseste turnul si ca loc de aruncat gunoiul si de facut nevoile. Ce mai vezi in rest? tencuiala plesniat si cazuta de pe partea inferioara a turnului.

La biserica, lucrurile stau si mai rau. Intrarea e in ruina si mai bine de jumatate din acoperis a cazut. Ferestrele nu mai au toate geamuri, dar e bine ca au gratii. Peretii exteriori? Tencuiala plesnita si cazuta, cat cuprinde, crapaturi la contraforti.

"Impunatoare biserica. Acum ceva vreme am fost in Apos "pe dupa gradini" si turnul bisericii mi-a ramas imprimat in minte. Cand ma gandesc la Apos doar biserica imi vine in minte. Pacat de ea... vine jos in curand... ", acestea sunt cateva dintre putinele cuvinte de care dai pe Internet atunci cand vine vorba de Biserica evanghelica din Apos. Sunt scrise, cel mai probabil de un localnic, si vin sa completeze un Apos sarac pe Internet. Online, istoria si viata unui sat ce exista documentar de vreo 300 de ani sunt rezumate in vreo zece randuri si cam intr-o duzina de fotografii, postate de oameni care au legatura cu locul.

Din carti mai afli ca altarul bisericii e opera lui Carl Doschlag si ca orga a fost construita in 1898 de Karl Einschenk din Brasov. Potrivit www.orgeldatei.evang.ro, orga de la Apos se gaseste in prezent in Biserica evanghelica din Agnita, iar in momentul demontarii din Apos, adica in 2004, "instrumentul mai era folosibil, cu deteriorari si dezacordaje".

in rest... totul e tacere, asa ca Apos vietuieste in liniste, iar Biserica evanghelica se duce in jos, tot in liniste. Dar vegheata se pare. Spuneam ca biserica se inalta chiar langa Caminul cultural si Casa groazei. Caminul cultural a fost pare-se renovat in interior, asa ca exteriorul e supravegheat de o camera de luat vederi; dar cu toate astea cineva tot l-a numit "camin fericit" sau, mai bine zis, a scris pe el cele doua cuvinte. Casa groazei e sintagma scrisa cu spray pe peretii a ceea ce se arata a fi fost Casa parohiala evanghelica.

Ce poti sa mai spui despre Aposul din 2011? Ca are ulite mai largi decat te-ai astepta si pline de verdeata. in rest, mai bine te intorci in timp. Asezarea a fost cunoscuta, de-a lungul secolelor, si sub denumiri precum Szász-Apátfalva, Abstdorf, Appesdorf, Appesterf, Villa Abbatis, iar denumirea in latina si cea in germana sunt, bineinteles, strans legate de istoria ei. Se pare ca "Villa Abbatis" a fost infiintata de manastirea cisterciana de la Carta, fiind feuda a manastirii si "satul abatelui". Dovada se gaseste chiar in turnul Bisericii evanghelice din localitate: "Se pastreaza in turnul bisericii un clopot de secol XV ce dovedeste apartenenta Aposului de manastire." (Comuna Barghis. Micromonografie, Sibiu 1999). Atestarea documentara din anul 1322 se leaga tot de manastirea Carta, Aposul fiind mentionat ca posesiune a manastirii cisterciene, sub numele de Villa Abbatis. Ca asezarea a fost locuita inca din epoca bronzului au dovedit-o arheologii care au descoperit aici o secure de lupta din serpentin, o secure de bronz si doua celturi de bronz, toate din epoca bronzului; un inel de bronz si un ac de argint, din epoca fierului. Descoperirile sunt consemnate in "Repertoriul arheologic al judetului Sibiu", care se arata (din nou) a fi una dintre putinele surse de documentare, atunci cand vine vorba de istoricul unor sate izolate. in rest, Aposul a mai fost pomenit pentru ca cimitirul evanghelic a fost vandalizat in Sambata Mare, in acest an.

Zlagna

De la Apos la Zlagna ai nicio jumatate de ora de mers, o jumatate de ora ce nu schimba cu aproape nimic datele problemei: satul e la fel de adormit, dar Biserica evanghelica e mai repede vizibila pe coama unui deal. Doar varful turnului, caci restul e acoperit de copaci.

Ţipenie de om nu vezi nici in Zlagna, la orele amiezii, doar un caine care pazeste somnolent cladirea scolii si abia deschide un ochi sa vada de-l vei deranja, au ba, din inertia lui. Ca tot am pomenit cladirea scolii, sa stiti ca e una mai mare decat te-ai fi asteptat, semn ca odinioara populatia scolara era mai numeroasa decat cei vreo 12 elevi pe care ii numara, in total, clasele I-IV de aici.

Cocotata pe dealul din fata scolii e Biserica evanghelica, asa ca urci destule trepte pana sa ajungi la ea. Constructia e similara cu cea de la Apos: o biserica gotica de mici dimensiuni, ridicata in secolul al XV-lea, ca o constructie din piatra de tip sala; iar la doi metri de altarul bisericii se gaseste turnul clopotnita, edificat intre anii 1828-1830, arata Hermann Fabini.

La o prima vedere, biserica din Zlagna se tine mai bine decat cea din Apos, dar daca privesti cu atentie vezi ca probleme sunt: ancore din metal au fost plasate in partea superioara a zidurilor, semn ca exista probleme de structura si rezistenta. in rest, cam acelasi aspect al decrepitudinii, cu tencuiala cazuta si crapaturi.

Interiorul? Ramane deocamdata o enigma, cel putin pentru noi. Din carti incerci insa sa mai alfi cate ceva: "altarul, construit in stil baroc, dateaza din 1670, iar orga din 1778 si a fost construita de maistrul Augustin" (Comuna Barghis. Micromonografie, Sibiu 1999). De pe www.orgeldatei.evang.ro vin ceva mai multe date: aici este mentionat 1797 ca an al constructiei orgii, iar numele mesterului este acelasi Johann Jacobus Augustin. Acelasi site mentioneaza faptul ca orga a fost transferata din Nemsa si instalata de catre W. Hörbiger, in anul1884; ca instrumentul are decoratiuni florale baroce aurii, in cinci campuri, iar tuburile sunt din zinc. De cantat la aceasta orga este insa imposibil: "Instrument degradat, impracticabil, in stare foarte proasta, carii de lemn, prospect cu multe distrugeri, in interior partial devastat", aflam de pe acelasi site.

Discutii au fost destule si in jurul datarii acestei bisericii, mai ales ca timpul exact al constructiei nu se cunoaste. "Dupa unele declaratii in urma unei inspectii efectuate de episcopul Teutsch, in 1881, biserica ar fi fost construita in secolul al XV-lea... Nu exista documente sau inscriptii care sa dea detalii referitoare la ctitori, constructori, sistem de fortificatii", se arata in micromonografia Barghisului.

Ĺži ca sa incheiem tot intr-o nota istorica, va mai spunem ca Zlagna a purtat mai demult denumirile de Zlacna, Zalacna, (in dialectul sasesc Schlatt, in germana Schlatt, Klein-Schlatten, Schlattendorf, Goldmarkt, Scharken, in maghiara Szászzalatna). in Evul Mediu a fost posesiune a Episcopiei Catolice de Alba Iulia, iar un document din anul 1318 mentioneaza localitatea ca apartinatoare a Episcopiei Sfantului Mihail din vremuri stravechi: "eam iuri ecclesiae beati Michaelis archangeli Transsilvanae pertinuisse ab antiquo".