La multi ani, Gheorghe Dinica!

"Sunt vagabondul vietii mele, ca intr-un film cu Raj Kapoor/ Maturator de praf de stele si cusurgiu fara cusur/ Iar cand adorm de dimineata imi reprosez de la-nceput/ Ca n-am luat totul de la viata si nu i-am dat cat as fi vrut". O marturisire sincera, cantata, plina de parfumul acela tare, sanatos, nealtoit cu gaze ce navalesc din tevile de esapament sau odorizante "cool", o marturisire pe care Gheorghe Dinica ne-a facut-o asa cum numai el stia, intr-un teatral deprins din scoala firescului. Ieri, Dumnezeu nu si-a mai putut invinge nerabdarea si l-a angajat pe Gheorghe Dinica sa joace pe scena Raiului, sa-L bucure si pe El. Åži tot ieri, goarnele politice au tacut, iar candidatii pentru Cotroceni au fost dati uitarii. Cred ca pretul e prea mare, totusi. Brusc, multi l-au descoperit pe Gheorghe Dinica si au varsat fraze inlacrimate. Din nou, ne-am incadrat in acea traditie maladiva a plangerii valorilor in ceasul din urma, a pretuirii post - mortem. Asa s-a intamplat si cu Åžtefan Iordache si cu Adrian Pintea si cu Colea Rautu si cu multi altii. Cat timp traiesti, autoritatile te pastreaza mic, indiferent ca publicul te stie mare. Cand schimbi scena, autoritatile varsa lacrimi de marketing. N-am auzit de vreo lege care sa fi asigurat o batranete decenta marilor artisti ai tarii, acelor artisti care in epoca interminabilelor cozi reuseau sa aseze zambete pe buzele ce ar fi dorit sa simta atingerea carnii, untului sau portocalelor si sa strecoare in odaile sufletului si gandurilor putin soare de aprilie, de primavara. Pentru cei ce nu-l cunosc pe Stanica din "Felix si Otilia", pe diplomatul din "Prin cenusa imperiului", pe Georges Duduleanu din "Cuibul de viespi", pe Paraipan sau alte personaje peste care Gheorghe Dinica a suflat celebritate interpretandu-le, actorul a murit. Pentru ceilalti, anuntul mortii lui Gheorghe Dinica e doar un element de birocratie specifica vietii. Multi spuneau ca marii actori romani au avut ghinionul de a nu se naste mai aproape de Hollywood. Puteti sa ma injurati, dar eu cred ca a fost mai bine ca s-au nascut si au jucat aici. Pentru ca la Hollywood muschii talentului se umfla cu steroizi, iar mirosul natural, fie el si de tescovina, e prezentat drept parfumul unui whisky de colectie ce trebuie vandut la suprapret, chiar daca e doar o facatura. il prefer pe Gheorghe Dinica, asa cum e el aici, in Romania, despre care spunea, zambind dulce amar: "Å¢ara mica. Cateva mese". N-am sa asez sablonul prafuit atat de des utilizat: "A cazut cortina peste scena lui Dinica". Va cadea cortina numai atunci cand peste memoria si sufletele celor ce l-au iubit, descifrat si simtit se va asterne patura spalacita dar cu tesatura deasa a uitarii. Åži nu voi spune nici "A apus o stea". Din aceleasi motive. E drept, am fi avut mare nevoie de el, dar - stiu si eu? - poate fidelitatea excesiva manifestata fata de tot felul de stapani ai inelelor, se pedepseste. Nu voi spune in incheiere "Dumnezeu sa-l ierte", deoarece nu cred ca are pentru ce si nici "Dumnezeu sa-l odihneasca", pentru ca Gheorghe Dinica n-a invatat sa se odihneasca. Voi spune, cu toata convingerea: "La multi ani Gheorghe Dinica! Sa ne traiesti multi ani in suflete si-n minte!".