La scoala Domnului Trandafir din Glamboaca

40 de kilometri faci de la Sibiu la Glamboaca, iar de la soseaua nationala spre sat - sunt numai vreo trei. Nu-i rupta Glamboaca de lume, dar nici lumea prea aproape de ea; odata ce te apropii, chiar ai impresia ca ai calatorit inapoi in timp si daca nu ajungi chiar pana in secolul al XIX-lea, macar pe la inceputul secolului al XX-lea tot ai impresia ca te afli. Secolul nostru patrunde in sat prin trenul care opreste in halta si prin pescarii ce vin sa pescuiasca in Olt. in rest, la Glamboaca lumea isi vede de treaba ei, pe camp cu sapa in mana, lucrand pamantul asa cum au facut si parintii, si bunicii. Un loc de munca la oras? Mai greu pentru ca daca o iei cu industrializarea si dezvoltarea, atunci Glamboaca e din alta lume. Åži asta are si parti rele, si parti bune. Ca nu s-ar supara oamenii sa aiba loc de munca sau apa potabila la chiuveta se prea poate, dar nici politetea si omenia din Glamboaca nu sunt de lepadat si nu se mai prea intalnesc, din pacate, la oras sau in comune "rasarite".

Trei clase intr-o sala

Ora 8.50. Parcam in fata scolii, o cladire maricica si care, dupa arhitectura, pare sa fi fost construita candva in prima jumatate a secolului trecut, pana prin 1940. Nici nu parcam bine ca primul copil si apare: nu din curtea scolii, ci de pe ulita. Ne priveste cu toata curiozitatea a doi ochi mari si doua codite, cu grija legate, si spune un timid "Buna ziua!"; de cum primeste raspunsul, si dispare pe treptele scolii. Am fi putut pune pariu ca am ajuns taman in prima pauza a programului de scoala, dar nu-i asa. Curtea scolii e pustie, iar lamuririle le primim imediat: "Acum trebuie sa vina doamna invatatoare si doamna educatoare. Orele incep la 9 sa aiba timp sa ajunga, ca e greu cu naveta", ne spune una dintre femeile din sat, ce-i primeste pe copii. Adevar graieste si in cateva minute, o masina parcheaza in fata scolii si din ea coboara dascalitele satului: Delia Cotoara, invata­toare, si Daniela Jugarean, educatoare. 

Åži una dintre ultimele zile de scoala ale acestui an scolar incepe. intr-o sala de clasa mult mai mare si mai vesela decat te-ai astepta, copiii si-au ocupat deja locul in bancute. "Buna ziua", se aud zece voci cristaline intr-un singur glas. Ochii fiecaruia au imprumutat ceva din curiozitatea cu care mai devreme ne-a privit fetita cu cosite. incet-incet, noutatea scade si fiecare scolar e ochi si urechi la invatatoare.

Cum sfarsitul anului scolar bate la usa, astazi e ziua cand se predau manualele: pe rand, cei patru boboci din clasa I, cei cinci elevi din clasa a III-a si singurul scolar de-a IV-a spun la revedere cartilor. "Bravo, Alexandra, uite ce manuale bine pastrate ai", "Bravo, Sebi" si numele se rostogolesc intr-un amalgam de Abecedare, de manuale de Matematica, de Istorie... amalgam e doar pentru tine, neobisnuit cu patru clase in una singura, caci pentru ei, pentru cei zece scolari din Glamboaca, e un fapt la fel de obisnuit ca si joaca in curtea scolii.

La zece elevi, manualele se predau in cateva minute si toata lumea e gata de un joc educativ. in nici saizeci de secunde, bancutele au fost unite cate doua: clasa I - stransa in jurul a patru mese- se delecteaza cu Alfabetul magnetic, iar clasa a III-a si a IV-a fac corp comun la "Jocul numerelor si al operatiilor matematice". Se joaca intr-o liniste pe care si-ar dori-o orice dascal la scoala: "Sunt foarte cuminti si sunt foarte respectuosi", spune Delia Cotoara, in timp ce trece agale de la o masa la alta.

La scoala se merge din placere

"imi place mai mult la scoala decat la gradinita, ca aici invat sa scriu si sa citesc", marturiseste unul dintre picii de clasa I. "La limba romana am invatat alfabetul, grupuri de litere, am invatat cum se formeaza cuvintele, iar din cuvinte - propozitii", continua colega lui. "Åži semnele de punctuatie le-am invatat. Punctul se foloseste dupa o propozitie cu inteles de sine statator", sare fetita cu cosite. 

Sa-si arate cunostintele sunt gata si scolarii de clasa a III-a si, uite-asa, recapitulezi odata cu ei parti de vorbire, parti de propozitie si afli ca tare le mai place limba engleza. Totul pare atat de usor, dar pana afli si de litere, si de parti de vorbire, pana inveti sa spui "My name is Sebi" e un drum lung. Åži tot acest drum se regaseste in orare lipite pe un panou: cand clasa I dezleaga alfabetul, la clasa a III-a se fac inmultiri si impartiri, iar la clasa a IV-a se invata despre plante si animale. "in clase cu predare simultana se lucreaza foarte mult individual. Le predau celor de clasa I, le dau de lucru - pe fise individuale, apoi trec la clasa a III-a si la a IV-a. in clasa a IV-a e un singur elev, dar toata materia trebuie parcursa ca si cand ai avea 20 de elevi. Copiii din clasa I lucreaza pe tabla lor special liniata, ceilalti - pe tabla din imediata apropiere, iar pe a treia tabla rezolvam exercitii", spune Delia Cotoara. Altfel spus, intr-o clasa cu zece elevi din trei clase diferite, nu ai nicio clipa de ragaz si daca predai pentru 4 elevi, ai grija ca ceilalti sa aiba ceva de lucru.

Munca invatatoarei si a celor zece scolari din Glamboaca se vede pe toti cei patru pereti ai clasei: aici sunt portretele marilor scriitori (au fost xeroxate, iar ramele au fost realizate chiar de invatatoare), dincolo sunt literele frumos desenate pe planse, mai incolo sunt co­paci desenati si decupati de copii, iar de jur-imprejurul clasei sunt lucrarile elevilor: femei in costum popular, peisaje de toamna, harti ale Romaniei - toate sunt parte a expozitiei scolii din Glam­boaca. "De fiecare data cand avem o plansa noua, se strang toti in jurul ei, o citesc, o comenteaza... isi dau interesul copiii. Åži foarte interesati sunt si parintii: se ocupa de ei acasa foarte mult, vin la sedinte cu parintii, vin la serbari, iar la serbari nu vin numai parintii, vin oameni din tot satul: de Craciun au colindat cu noi, ii auzi mur­murand o poezie...", continua fragmentat povestea invata­toarea, in timp ce trece de la o masa la alta sa vada cum se descurca micutii.

Un catalog si mai multi premianti

Din vorba-n vorba, das­calita ajunge la catedra si deschide catalogul albastru. Un singur catalog e la scoala si in el sunt trecuti toti elevii: Laurentiu Matei, Dalia Rosu, Raul Tera-Manit, Ana-Gianina Giurca (clasa I), Alexandra Adam, Sebastian Brici, Andreea Dan, Ionel Iancu, Ma­rian Alin Bratu (clasa a III-a) si Cosmin Bratu (clasa a IV-a). Toti sunt intr-un catalog, atat doar ca fiecare clasa are foaia ei. Åži cand catalogul se deschide in fata ta ii vezi deja pe premianti. Sebi are numai foarte bine, la fel Alexandra, la fel Dalia, la fel Laurentiu... De repetenti nu se vorbeste pentru ca nu exista, pentru ca, desi scoala nu-i cea mai "vizibila", copiii isi vad de carte, iar dovada sunt si copiii din Glamboaca ce studiaza acum la liceu sau la facultate. "E foarte greu pentru copiii de la liceu sa faca naveta: au tren la ora 5 dimineata adica trebuie sa se trezeaza pe la ora 4, iar dupa-amiaza se intorc tot pe la ora 17. De aceea, chiar daca fac eforturi mari, parintii ii dau la liceu la Sibiu; au fost admisi copii din Glamboaca la Colegiul Eco­nomic, la Colegiul " Octavian Goga " s.a.md. si e foarte bine. Orice copil trebuie edu­cat", adauga Delia Cotoara. Vorbeste de copiii care fac naveta, dar nu si despre a ei, facuta iarna - mai ales pe jos. Dar nu se plange pentru ca ii place si pentru ca ea, invata­toarea are satisfactii profe­sionale aici, la Glamboaca.

Care e cel mai bun la invatatura? Afla copiii si oamenii din Glamboaca astazi, cand satul se strange iar la scoala pentru a-si vedea copiii cu coronita. Pe masa din cancelaria celor doua cadre didactice, cartile au fost deja pregatite, iar maine fiecare copil sar­guincios va fi rasplatit cu o carte si coronita de premiant. Cartile sunt cadoul pe care copiii din Glamboaca il pri­mesc de la Åžcoala cu clasele I-VIII din Avrig, de care structura Glam­boaca apar­tine. Åži lucrurile merg bine, spune invatatoa­rea Delia Cotoara, si cei din Glam­boaca au parte de sprijin, de atentia directorului Victor Napeu, de material didactic. Ba sunt si calcula­toare la Glamboaca. Cinci la numar. Le-au primit donatie dupa un curs de specializare facut de invatatoare. Asa se face ca acum, cele cinci com­putere stau in sala de clasa fara ca vreunul din copii sa se mai mire; au invatat sa lucreze cu ele, stiu sa scrie la computer, asculta povesti, deseneaza... ei, copii care in urma cu un an-doi nici nu tinusera mana pe mouse. Åži pe cat le plac computerele, pe atat le-au placut si excursiile, si cea de la Sibiu si cea de la Prislop. "Am fost in Sibiu, in centru, am fost la Catedrala, dar cel mai mult ne-a placut pe Podul Minciunilor", spune singurul reprezentant al clasei a IV-a, "Ba, la McDonald's, ca ne-au pictat pe fata", il contrazice colega de la masuta. Printre amintiri si indemnuri - "Hai pune litera, e randul tau", prima ora se scurge la Glamboaca.

***

Åži, gata, e pauza, asa ca ne mutam pret de cateva minute la gradinita, acolo unde serbarea de sfarsit de an a inceput deja. Ba nu, prima pe lista de activitati e o aniversare si, intr-un glas, in romana si apoi in engleza, 11 copii ii canta "La multi ani" colegei lor Raluca. Mamici si bunici au facut cerc in jurul copiilor si ii sorb din priviri in timp ce micutii de 3 sau 6 ani canta din toate puterile "Azi vom invata/ Cum sa colo­ram", "Aseara ti-am luat bas­ma" sau "Vivat veselia". Aceasta si imaginea a zece copii "ochi si urechi" la invatatoare sunt cele doua imagini pe care scoala din Glamboaca le lasa in sufletul tau.

12 copii de gradinita si o educatoare. 10 scolari si o invatatoare intr-o sala de clasa. E scoala domnului Trandafir. De la Glamboaca.