Mandra-i diaspora, mesteri preferatii!

De fiecare data cand aud exprimate regrete pentru perioada de dinainte de 1989 imi spun ca memoria oamenilor e din cale-afara de scurta si selectiva. Nu-i vorba, erau lucruri care functionau foarte bine in "Epoca de aur", unele temelii erau bine consolidate, dar cum ramane cu nemultumirile acumulate in timp, nemultumiri care au scos in strada nu o mie, nu doua, ci zeci de mii de oameni? Uitarea si raportarea la trecut cu ingaduinta sunt defecte de fabricatie umana: frigul, foamea, botnita si restul amintirilor urate le par unora, dupa doua decenii si-un pic, mai putin usturatoare. Åži uite-asa, furati de dezamagirile contemporane, pocniti in moalele increderii de experiente nefericite, ajungem la bizare regrete. Zillele trecute, aflandu-ma la Roma, mi s-au reconfirmat - as spune in mod brutal - doua chestiuni: ca romanul o fi frate cu raul, ramul si codrul, dar si cu italienii si ca somnul natiunii, pardon, ratiunii, naste monstri. Pentru ca terasele, cafenelele si restaurantele ii aduna laolalta pe cei bucurosi, tristi, pe insotitorii vremelnici ai fericirii si pe nefericiti, nici ca se poate sa gasesti un loc mai nimerit pentru a lua pulsul locului. In Italia e destul de greu sa-ti fie dor de Romania sau de romani, pentru simplul motiv ca la fiecare doi pasi auzi vorbindu-se in grai valah. Despre ce? Despre orice, in termeni voalati si neaosi, utilizandu-se fara zgarcenie cuvinte de larga circulatie, ce definesc zone anatomice ascunse, atat barbatesti, cat si femeiesti. Sa nu credeti insa ca dezbaterile conationalilor porniti in cautarea traiului decent pierdut se rezuma doar la niste banale barfulite incinse in jurul cescutelor cu cafea tare. Destinul tarii, al celor ramasi acasa, e o preocupare de baza. Åži cine credeti dumneavoastra ca poate scoate tara la liman, indreptand lucrurile intru izbavitoare repatriere? Pai cine altul dec]t nu celebrul, iubitul si dreptul domn Dan. Nu va pot priva de un scurt discurs pe care-l reproduc din memorie: "Dan Diaconescu e singura speranta in Romania. O sa aduca oameni capabili si cinstiti sa conduca Romania. A zis ca da bani la toti oamenii, ca le da locuri de munca la toti. Åži ce ii si mai bine, le ia averile la toti astia care au furat si ii baga la puscarie!". "Strasnic carmaci!" mi-am zis, trezit ca impuns de-o revelatie ascutita. Interlocutorul duduii care-si agatase sperantele in acest pilon al societatii Roma nesti incearca o indoiala formala: "Pai de unde stii ca asta-i bun? Daca si asta minte?". Bomba sovaielii fu imediat dezamorsata: "N-are cum. Am vazut eu, ca prind posturi romanesti si aici, doar stii. Se vede pe el ca zice adevarul!". Gata, m-a convins propagandistul involuntar: poate sa vina sfarsitul lumii in 2012, pot veni crizele economice cu tot neamul lor peste noi, se poate dezlantui natura, vom fi pe maini bune. Daca a zis omul ca ne da de toate, e ca si rezolvata problema. Ca sa nu mai vorbim de bonusul cu pedepsirea celor ce-au pradat avutul obstesc. Nu-i rau sa fii napadit de speranta dupa repetate suturi in fund, dar, poate-ar fi nimerit sa-ti tii pe-aproape si ratiunea. Ca-i folositoare uneori, draga de ea. Ce chestie si cu diaspora asta, domnule!