Mesteri pe pamant , campioni in aer

Echipa de aeromodelism a clubului Gaz Metan Medias are un palmares impresionant. Maestrul Ioan Bucãzar a fost coleg la lotul national cu ministrul transporturilor, Radu Berceanu, un împãtimit al avioanelor în miniaturã.

O joacã de copii, asta pare la prima vedere aeromodelismul. Pentru câtiva medieseni aeromodelismul este însã drumul spre marea performantã, dupã ore de muncã migãloasã si multã pasiune. SIBIANUL a fost în atelierul de lucru al echipei de aeromodelism Gaz Metan Medias de la Casa Hermann Oberth si vã spune povestea unor mesteri campioni.

Juniorul de aur
Sorin Bucãzar are 18 ani, iar în luna iunie a câstigat la Turda locul I pe echipe, la o etapã de Cupã Mondialã în aeromodelism, alãturi de doi sportivi germani. S-a apucat de aeromodelism din curiozitate, în 1999, incitat de cupele expuse la loc de cinste în casa unchiului sãu, Ioan Bucãzar, un veteran al echipei mediesene de aeromodelism.

A intrat în bransã ca ajutor. Alerga si recupera avioanele pe care le lansau cei din echipã. Apoi a început sã deprindã acest sport al rãbdãrii si îndemânãrii. "Mi s-a explicat ce e un aeromodel, care sunt componentele, constructia, iar dupã un an de zile din mâinile mele a iesit primul avion în miniaturã. Putin strâmb si cam greu", îsi aminteste amuzat Sorin. De atunci, în ultimii sase ani a participat la peste 35 de competitii nationale si internationale. Are în palmares un titlu de campion national si un bronz la proba F1H, e vicecampion national la F1G si F1A, are un loc I în Cupa României la F1A, precum si locurile II si III la o etapã de Cupã Mondialã la F1E. Este în echipa de juniori a clubului Gaz Metan si în lotul national. Alãturi de echipa de club a luat si un loc III la începutul lunii iulie la Campionatul national de zbor liber, clasa F1A. "Mã atrage competitia, atmosfera de concurs. Senzatia pe care o ai când construiesti, iar apoi vezi cã zboarã, e specialã", mãrturiseste Sorin Bucãzar.

Maestrul coleg cu Berceanu
Unchiul lui Sorin, Ioan Bucãzar, are 55 de ani si este veteranul echipei, cu mai bine de 46 de ani de aeromodelism la activ. Din anii '70 a început sã concureze, iar din anii '80 a început sã obtinã performante. Are trei titluri de campion national individual si peste opt titluri de campion national cu echipa Gazului precum si numeroase distinctii la concursuri nationale si internationale. Între 1985-1992 a fost component de bazã al lotului national si a obtinut cea mai bunã performantã româneascã pe plan mondial, din toate timpurile, la proba F1A de zbor liber, respectiv locul 6 la Campionatul Mondial în 1985 din Iugoslavia. "În tinerete am concurat cu Dumitru Prunariu, el fãcea aeromodelism la Brasov si l-am învins de câteva ori. La lotul national, între anii '85-'86 am fost coleg cu actualul ministru Radu Berceanu", declarã cu mândrie mediesanul. De profesie, Ioan Bucãzar este metrolog la Armax, iar aeromodelismul e o pasiune care îi ocupã aproape tot timpul liber. "Concurez si acum, sunt antrenor-instructor, mã ocup de initierea tinerilor si petrec mult timp la atelier. E un adevãrat "microb"", spune Bucãzar, care din 1985 este Maestru al Sportului.

Performer de nota 10
Un alt campion este Constantin Popa . Medieseanul are 57 de ani si a fost initiat în tainele aeromodelismului tot de Ioan Bucãzar, în 1975. De la început si-a propus sã fie campion national, ba chiar sã ajungã si în lotul national si a reusit. În '82 a devenit campion national cu echipa Gazului la proba F1B, în '83 vicecampion cu echipa, în '85 campion national, iar în 1992 campion individual. În perioada 1995-2005 a fost component al nationalei României, cu care a câstigat Balcaniada în 1996 si a avut o serie de prezente la campionate mondiale si europene. "Îmi place sã lucrez, sã construiesc aeromodele, sã vãd cã ceea ce fac functioneazã perfect si zboarã", explicã Popa.

Secretele aeromodelismului
Performanta începe întotdeauna în atelier. Toatã echipa lucreazã pentru un model, începând de la conceptie, proiect si montaj. Prima datã se alege planul modelului, un desen adecvat categoriei de concurs. Proiectul se face pe scara 1 la 1. Se începe construirea scheletului aripilor, se traseazã nervurile, bucãtele mici de lemn care intrã una lângã alta, la distante mici, în componenta aripii. Urmeazã împânzirea aripii, acoperirea acesteia cu o hârtie sau cu o folie specialã. Se trece apoi la fabricarea fuselajului, corpul aeromodelului, se începe cu botul, pe care se fixeazã cârligul de remorcare si dispozitivul declansator, apoi cu partea tubularã si mai apoi cu partea din spate, ampenajul, identic cu o aripã. În final, aripile se monteazã pe fuselaj, iar aeromodelul este gata de proba de foc, a zborului. "Pânã în anii '90 se foloseau materiale clasice, baghete de brad, lemn de balsa, placaj, cleiuri si lipiciuri. Apoi au apãrut materiale mai speciale, fibra de carbon, de sticlã, sau de kewlar si rãsini speciale de lipit. În medie, pentru un model e nevoie de circa 300 de ore de muncã neîntreruptã", dezvãluie Ioan Bucãzar.

Echipa de aeromodele Gaz Metan Medias are în componentã 5 seniori. Trei din Medias, unul din Sibiu si unul din Cluj. De asemenea, existã si lotul de juniori, unul din Medias si 4 din Sibiu. Cu totii îsi doresc sã fie în continuare cei mai buni.

Sport costisitor
Componentele unui model de performantã costã în jur de 300 de euro, la care se adaugã încã 200 euro manopera. Un aparat bun, gata fãcut costã peste 500 de euro. Mediesenii cumpãrã materialele si mecanismele si preferã sã-si facã aparatele de zbor cu mâna lor în atelier. Durata de viatã a unui model vechi, de lemn, era de 3-4 ani, cele noi rezistând pâna la 10 ani. O lansare aiurea poate arunca la gunoi o muncã de 300 de ore si câteva sute de euro, în doar câteva secunde. Aparatele sunt pãstrate în cutii speciale si sunt montate numai la concursuri.

Categorii de aeromodele de zbor liber
F1A-aeromodel planor, de 2,5m anvergurã si 410g minim, se lanseazã cu ajutorul unui cablu de 50 m lungime cu cârlig, pe principiul înãltãrii zmeului. Cârligul se decupleazã prin fortare.
F1B-aeromodel cu motor extensibil, cu o elice propulsatã de un mãnunchi de fire elastice rãsucite. Se lanseazã din mânã. Motorul se opreste dupã câteva secunde.
F1C-asemãnãtor cu F1B, dar cu motor mecanic, care propulseazã elicea. Se lanseazã din mânã si la fel, motorul se opreste imediat dupã lansare, miniavionul zburând cu ajutorul curentilor de aer.
F1E-aeromodel planor cu pilot automat, actionat de magneti. Modelul foloseste vântul de pantã, magnetii având rol de ghidare. Se lanseazã din mânã.
F1H-un F1A de dimensiuni mai mici.
F1G-un F1B mai mic.

Regulamentul de concurs
Concursul presupune 7 lansãri care se fac la intervale de o orã. Punctajul maxim este luat de aeromodelul care stã în aer minim 3 minute, respectiv 180 de puncte. Indiferent dacã se depãsesc 3 min de zbor, se puncteazã tot 180. Pentru cele care zboarã mai putin punctajul scade. Câstigãtorul este stabilit în functie de punctajul acumulat în cele 7 runde. De cele mai multe ori sunt necesare baraje, care înseamnã mãrirea timpului de zbor din 2 în 2 minute. La concursuri concurentii parcurg si câte 20 de km într-o zi, pentru a-si recupera aeromodelele.