N. I. Dobra: Sibiul in alb si negru

Dupa cele patru carti ("Fie vorba - ntre noi ", "Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte ", "Jurnal francez subiectiv " si "Lumea ca balci ") pe care le-a publicat N. I. Dobra, cea de-a cincea, "Sibiul in alb si negru ", aparuta in anul acesta la Editura Arhip Art, mi se pare ca-l reprezinta cel mai mult. in nici una dintre cartile precedente nu se vede mai bine armonia dintre gazetarie si beletristica, in nici una nu era atat de pregnanta eleganta stilului, dezinvoltura, ironia si, in definitiv, inzestrarea demna de a fi luata in seama a lui N. I. Dobra. Textele cartii, care are ca subtitlu "Oameni, locuri, intamplari ", sunt alese cu autoexigenta din tot ce a publicat autorul, pe parcursul a doua decenii, intre 1990 si 2010, in ziarul "Tribuna ", cel mai important cotidian din Sibiu "mostenit " de la Ioan Slavici. Sunt texte, in ce­le peste trei sute de pagini ale cartii, cu subiecte foarte variate, inspirate din banalul cotidian si din experiente/existente funda­mentale, dar toate subiectele cartii isi mentin actualitatea pentru ca sunt scrise din dragostea pentru burgul in care traieste si dincolo de valoarea documentara si, daca vreti, nostalgica, valoarea lor literara e incon­testabila. Sunt prezente multe personalitati ale orasului prin portrete abil creionate dupa o documentatie riguroasa. Sunt, cum era si firesc, portretele unor scriitori si artisti reali­zate succint, dar fara sa se uite nimic din ceea ce ii poate caracteriza. Demn de mentionat e "crochiul " poetului Mircea Ivanescu sau cel al sculptorului Gavril Abrihan pe care "vatra " Sibiului i-a adoptat, iar ei s-au integrat perfect. Astfel de texte dovedesc caracteristicile exponentiale ale gazetarului intelectual pasionat de istoria culturala si literara a urbei in care traieste.

Multe texte ale cartii, ca de altfel si din cartile anterioare, apartin unui autentic prozator prin care se disociaza de confratii cu care a convietuit in ale gazetariei si nu e de mirare ca N. I. Dobra a fost inclus in antologia prozatorilor sibieni, "Eternitati de-o clipa ". editata de Ioan Radu Vacarescu. N. I. Dobra stie sa fie/scrie grav si stilul lui capata o anumita solemnitate, mai ales atunci cand prezinta oameni ai Sibiului care au plecat in lumea umbrelor, dar stie sa fie/scrie si "sugubat ", intr-un stil persiflant si calitatile de umorist sunt evidente. Poate ca aceste calitati duc la succesul cartii pentru ca, desigur, sunt cele mai apreciate de catre cititor. Nu ma pot abtine sa nu citez inceputul unui articol, cu titlul semnificativ, "Cu... euro-groparii dupa mine ", pentru a vedea maniera de a face umor a lui N.I. Dobra: "Noi si-ai nostri poli­ticieni suntem precum o turma de oi ratacite, care nu stie care-i drumul cel bun care duce spre poiana cu iarba grasa, ferita de lupi. Åži-atunci umblam bezmetici, luandu-ne dupa orice magar care se aseaza in frunte. " Se pot da si alte exemple ce ilustreaza vocatia de umorist a autorului, de modul in care ironia e o preferinta atat a gazetarului, cat si prozatorului N. I. Dobra.

Sibiul e "in alb si negru " nu doar pentru ca e vazut cu bunele si relele lui, ci pentru ca "tabloul " e facut cu o mana sigura intr-o tusa puternica, iar grafica lui Gheorghe Parca­laboiu "completeaza " inspirat cartea.

Exemplul gazetarului de la "Tribuna " sibiana poate fi urmat si de alti gazetari care, adunandu-si reportajele din ziarele la care au colaborat intre copertele unei carti, pot realiza o "cronica " a orasului despre care scriu periodic si totodata pot sa-si contureze mai usor un profil pentru cititorii lor.



Silviu GUGA



Cronica aparuta in revista "Familia",

din Oradea (nr. 47, iulie-august 2011)