Mecca gurmanzilor din zona centrala a devenit un restaurant fad. Bomba a apus.
Toata lumea stie ca daca vrei sa mananci un pui rotisat bun, doar in Piata Mica iti poti desfata papilele in liniste. Pana de curand, la rotiseria de langa Casa Artelor aveai sanse mici sa prinzi o masa ca sa rozi linistit carnea de pe oasele de pui. Prin rotiserie s-au perindat la vremea lor viceprimari, oameni cu staif, cu bani de restaurante high-life dar cu gusturi alese la mancare. Pe atunci, era o bomba. Chelneritele nu pridideau sa spele fetele de masa patate cu grasimea puiului rotisat. Cartofii erau pe jumatate prajiti, atat de multi se serveau. Iar berile curgeau in valuri, acompaniate de „Pusca si cureaua lata ".
Puiul are acelasi gust si acum. Doar ca aerul s-a schimbat. Traian Ilea a fost inlocuit de Enrique Iglesias, iar la mese bate vantul. Eram doar doi in restaurant. Ne-am asezat la o masa in colt si-am cerut meniul clasic, doua jumatati, cu cartofi, cu pita si mujdei si doua beri. Şi ne-am pus pe povesti, ca eram obisnuit sa astept macar 20 de minute pana sa incep sa pap. Puiul a venit in cinci minute. Ceva mai uscat decat de obicei, semn ca nu era tocmai scos din rotisor, dar la fel de bun la gust. Iar mujdeiul, un deliciu. 15 minute s-a auzit doar muzica latino si plescaiturile infometate. La un moment dat, o blondina de mall a bagat capul pe usa. Probabil inspaimantata de cei doi barbari care devorau farfuria din fata a facut imediat cale intoarsa. Dupa cum vedeti si din poze, din bietul pui n-a mai ramas nimic. Bun de mama focului. Pacat de atmosfera. Parca imi era si dor de vechii drojdieri, connaiseuri ai birturilor unde mananci ieftin si bine. Am platit 45 de lei si am plecat sa ne facem siesta. Doamne-ajuta, s-alta data.
Mai 2012
