O, preasfântã arogantã

În fata fundatiei noastre pentru copiii strãzii opreste un jeep. Cu litere de o schioapã scrie DGASPC. Aratã martial, aminitind usor de o actiune de comando.

Sã ne fie fricã?
Coboarã trei femei tinere, de fapt ar putea fi chiar liceene. Dar ar putea fi si niste papusele la modã. Se îndreaptã spre mine si în loc sã salute, una cu buze ascutite spune: "aici sunt doi copii". Mã feresc de acest tip de confruntare si de discutiile purtate în stradã. Le rãspund: "aici sunt 30 de copii, ce s-ar întâmpla dacã întâi de toate ati învãta un pic de comportament civilizat?" Se prefac cã nu ar putea întelege nimic, cica datoritã accentului meu strain. Celor care au rãmas eternii de ieri, sau celor care nu vor sa învete nimic nu le poti spune adevãrul direct în fatã.
Le poftesc înãuntru, le servesc cu o cafea si le cer legitimatiile. Se numesc Felicia L., Alexandra M. si Cristina B.. Îsi dau titulatura de psiholog si asistent social. Nu au legitimatie, dar prezintã un "Ordin de deplasare".

Începem discutia, în mãsura în care poate fi numitã discutie. Nu se distinge nimic din ce ar însemna formarea profesionalã a unui psiholog sau a unei asistente sociale sau tot nu am învãtat încã în ultimii 16 ani cã în România nu se pune problema calificãrii profesionale ci a nepotismului si a ideologiei.
De ce nu pot învãta acest lucru.
Îi chem pe copiii Danut (15) si Adina (13), copii care conform fanteziei celor "trei doamne" de la DGASPC au fost cu certitudine rãpiti de mine". Primarul comunei Iacobeni a încredintat acesti copii fundatiei naostre, si a fãcut cu certitudine un lucru rational, dupã ce acestia au fost aruncati din casa pãrinteascã în stradã. În urmã cu 16 ani, când munca noastrã nu era cunoscutã, se întâmpla adesea sã fim suspectati cã am fi rãpit copii, pentru a-i vinde sau mãcar pentru a le preleva organele. Dar acum, la 16 ani dupã "Revolutie" si dupã ce am câstigat peste 80 de procese de calomnie si jigniri, am sechestrat masina de serviciu a ministrului Sãnãtãtii si bugetul ministrului de interne, pentru a obtine un miliard de lei daune morale, conform sentintei Curtii Supreme de Justitie, "noua generatie" încã nu cunoaste spiritul care ar fi trebuit sã domneascã în România imediat dupa "Revolution". Dacã Ion Iliescu si acolitii sãi, "esalonul doi" nu ar fi împiedicat acest lucru pânã astãzi, de exemplu prin ascunderea adevãrului a peste 75.000 de acte ale securitãtii, de exemplu, care stau în continuare ascunse si nu sunt prezentate publicului.

O viatã plinã de suferinte
Acesti copii au avut o viatã plinã de suferinte, pe care poate o vom publica altãdatã. Ciudat este cã celor trei doamne în pas cu moda nu le-a ajuns niciodatã la urechi drama de ani de zile trãitã de acesti copii sau nu le-a interesat, dar au auzit de îndatã cã au fost preluati în regim de urgentã la Casa Don Bosco. Cã acesti copii au flãmânzit ani de zile, cã au fost bãtuti si trimisi la furat, nu a interesat autoritãtile. Cã acesti copii si-au gãsit un azil a provocat deja dureri de burtã autoritãtilor. Copiii au declarat cã nu vor sa se întoarcã sub nicio formã la tatãl lor.
Încerc sã port o discutie de specialitate despre pedagogie, socializare, stigmate psihologice ale copiilor maltratati. Încerc. Fãrã rezultat. Incompetentã sau ignorantã? Sau cea mai sfântã arogantã? În Germania se spune: "Prostia si fudulia merg mânã în mânã", în România se spune "Dacã prostu nu-i fudul, parca n-ar fi prost destul". Ma înfioarã aroganta.
Doamnele de la Directie pun copiii sã semneze si pleacã. Una pleacã fãrã a saluta, celelalte doua îmi întind mâna dar se uitã în cu totul altã directie. Vor oare sã mã jigneascã? Ce vrea sa însemne aceasta privire îndreptatã în alta parte? Întreb din nou, este arogantã? Sunt complexe personale? Si este vorba despre psiholoage. Sau este comportamentul tipic al clasei postcomuniste?

Ei îsi pot permite totul
Jurnalistul Marius Oprea descrie în cartea sa "Mostenirea securitãtii" reinstaurarea dupã 2001 în ranguri înalte a securitãtii si a fostilor ofiteri de securitate, ocuparea de pozitii cheie în economie si în administratie (de ex. la nivel de DGASPC) si ramificarea groaznicei ideologii comuniste în partidele de astãzi.
"Ei îsi pot permite totul, stiind cã nu îi atinge nimic. Doar bratul istoriei", afirmã Oprea.
Dupã ce cele trei doamne pe linie de "nepotism" urcã în masina lor de serviciu mi se face de-a dreptul milã de ele.
Fundatia noastrã dovedeste de 16 ani slujbã voluntarã pentru copiii maltratati din România aducând astfel servicii statului român.
Dar în vechea ideologie, care nu va dispãrea nici într-o sutã de ani din România, initiativele private si fundatiile, dar mai ales preotii care fac referire cu seriozitate la Evanghelie sunt dusmani si fireste un pericol pentru neocomunisti. De aceea se comportã cu noi cum se comportã cu dusmanii. Si întârzie constienti adevãrata democratizare, deoarece democratia pune în pericol clasa postcomunistã.

Dragã Anca Drãgan
Dragã Anca Drãgan, director general al Directiei pentru Asistentã Socialã si Protectia Copilului, adesea a trebuit sã ne certãm în comisia pentru Protectia Drepturilor Copilului pentru a apãra interesul copiilor nãpãstuiti. Dacã vreti sã protejati copiii români, si nu vã contest acest merit, atunci aveti în primul rând grija acestor "fete de liceu" cãrora le place sã-si dea importantã, dar care iradiazã în continuare vechea ideologie si nu pot privi în ochii unui preot atunci când îl salutã sau îi vorbesc. Aveti mai multã grijã la titlurile de psiholog sau asistent social. As fi curios sã aflu câte teste psihologice internationale sunt cunoscute de aceste doamne si ce modele social-pedagogice au învãtat asistentele dvs. sociale pânã acum. Îmi pare rãu pentru Dumneavoastrã.

Sunteti de pãrere cã vã puteti permite totul? Atunci faceti pe aceste doamne sã-si însuseascã de urgentã civilizatia europeanã si comportamentul european. Aceasta este conditia pentru comportamentul unui specialist care lucreazã în protectia copilului.
Vã ofer sã prezint pentru început câteva seminare doamnelor si domnilor pe care i-ati angajat. Gratuit. Însã nu as începe aceste seminare cu punerea psihologicã a problemei, ci le-as începe de la Adam si Eva, adicã cum se comportã oamenii civilizati si educati. Se pare cã a dispãrut comunismul, dar clasa postcomunistã a rãmas. Se manifestã în forme precum desconsiderarea omului si "protectia" sigurantei nationale, asa cum o denumesc, dar prin acestea se referã la împiedicarea democratiei. Sunteti de pãrere cã "ei îsi pot permite totul, dar abia în momentul în care Europa a reusit sã vã integreze cu adevãrat, înseamnã ca a vorbit istoria.

Pater Don Demidoff
Presedintele Ligii pentru Renastere Moralã
Presedintele Fundatiei Casa Don Bosco, Acasã pentru copiii abandonati