Pe scena istoriei - Cetatea teatrului

CU LUPA ÎN ARHIVELE CETĂŢII
În fiecare editie de luni a Ziarului OBIECTIV veti regasi un documentar privind aspecte din istoria burgului. Prin acest proiect, realizat în cadrul Programului Arhivele Nationale si Societatea Româneasca, Ziarul Obiectiv, împreuna cu Directia Arhivelor Judetene, va propun sa faceti un pas înapoi în istorie, începând fiecare saptamâna mai bogati spiritual si cultural, mândri de mostenirea noastra si de valorile de peste secole ale cetatii Hermanstadt. În fiecare editie de luni veti calatori în timp si veti descoperi, pas cu pas, istoria unei cetati înfloritoare.
Documentarul din aceasta saptamâna a fost realizat împreuna cu inspectorul de specialitate în cadrul Arhivelor Judetene Sibiu, drd. Mioara Bud.


Daca Shakespeare ar fi trait în Sibiu, cu siguranta bogata viata teatrala i-ar fi fost o muza cel putin la fel de inspiranta ca si cea din capitala Marii Britanii. Desi primele activitati teatrale din cetate apar târziu, fata de evolutia vietii culturale vest-europene, Sibiul a recuperat, în timp. De la primii actori-scolari, la spectacole teatrale ce au adunat ropote de aplauze în Sala Thalia, teatrul si-a gasit, în cetatea de pe Cibin, nenumarati iubitori de frumos, actori talentati si ctitori inspirati de institutii. Luptându-se cu un laitmotiv nefast ? incendiile, teatrul sibian a renascut de fiecare data din propria cenusa, devenind, la începutul secolului trecut, un centru cultural nelipsit din traseul trupelor de teatru din toata tara.

Elevii au fost primii actori
Teatrul sibian îsi are bazele înca din sec. XVI, când elevii dau doua reprezentatii scenice pe an. La 15 februarie 1582 s-a desfasurat, în aer liber, prima punere în scena a unei batalii.
Începând cu 1756, spectacolele teatrale au loc în casa baronului von Möringer, actuala "Casa Albastra, din Piata Mare. Interesul pentru teatru sporeste treptat. Iubitorii de teatru au parte, începând cu 1778, de o prima publicatie specializata, editata în limba germana, Theatral Wochenblatt.
Istoria teatrului sibian începe, însa, propiu-zis, în anul 1788, când Martin Hochmeister a ridicat un edificiu destinat spectacolelor - prin transformarea Turnului Gros din centura de aparare a orasului în cladire pentru teatru. Aici a început sa se joace Shakespeare si Molière, piese ale iluministilor, ale romanticilor germani, toate fiind consemnate în cronicile saptamânalului teatral. Dupa 1800 încep sa apara, pe lânga repertoriul obisnuit, spectacole de teatru si muzica inspirate din viata cetatii, cum ar fi: "Padurea Sibiului" , "Trei tablouri ale Ardealului de altadata" sau "Ce-ti tot povesteste Sibiul" (1853).

Incendiile, blestemul teatrelor
Laitmotivul nefast al teatrului din Sibiu a fost focul. Primul incendiu, din 1826, a fost remediat de însusi Hochmeister. În documentele vremii se spune ca cetatea lui Hermann era "cel mai plin de viata dintre toate tinuturile imperiale, unde spectacolele de teatru erau organizate în limba germana" . Teatrul lui Hochmeister cade prada unui nou incendiu cu urmari devastatoare în noaptea de 13 februarie 1949, astfel încât, începând cu 9 decembrie, sediul noului teatru se va afla în incinta fostului cinematograf Apollo, sediu în care functioneaza, astazi, Teatrul Radu Stanca. Stagiunea din acel an a fost deschisa de spectacolul "O scrisoare pierduta" de I.L.Caragiale, pus în scena de Radu Stanca.
Revolutia din 1989 a adus un alt incendiu - de data aceasta provocat cu buna stiinta.

Pelegrini
În a doua jumatate a secolului al XIX-lea începe si în limba româna o activitate teatrala mai sustinuta. Astfel, din 1864, la Sibiu au început sa se perinde trupa lui Mihai Pascaly si Fani Tardini (1864), timidul sufleur Mihai Eminescu (1868), Matei Millo (1870), iar Zaharia Bârsan alcatuieste o trupa de teatru de amatori (1905). Un moment crucial în destinul teatrului sibian este înfiintarea, în anul 1923, a Companiei teatrale ASTRA, care va deveni Teatru National, al doilea din Transilvania.
Înca din 1921, Sibiul a fost gazda trupelor care au poposit pe scena Teatrului Municipal. Printre artistii "pelegrini" prin cetatea nostra s-au numarat nume sonore, precum: Trupa lui Mihai Fotino de la Brasov, Teatrul National Bucuresti, Teatrul de Revista Carabus, trupa lui Vasile Voiculescu, Compania teatrala Bulandra-Manolescu etc.
În Arhivele Judetene s-au pastrat multe documente, majoritatea scrisori adresate primarului, prin care se solicita "toate masurile" pentru asigurarea reusitei turneului. "Va rugam sa interveniti ca acesti artisti sa aiba locuinte potrivite, trasuri la gara, sa interveniti ca acesti artisti distinsi ai neamului nostru sa fie primiti cu dragostea si cu respectul cuvenit" , se arata într-o asemenea adresa prin care se anunta prezenta a 25 de artisti ai Teatrului National aflati în turneu la Sibiu.
Într-o alta adresa se arata ca "în anul 1928, compania Bulandra-Manolescu ? Maximiliam-Storin de la Teatrul Regina Maria va face un turneu cultural în tara având a juca în localitate (la Sibiu) în seara de 27 aprilie piesa Sotul ideal, în sala Teatrului Comunal" . Numarul trupelor din tara care sunt interesate sa joace la Sibiu creste an de an, iar numarul de solicitari adresate primarului urbei pentru a rezerva sali sporeste continuu.

Primele forme de teatru
Istoricii spun ca se poate vorbi de un joc de teatru incipient si la daci, pentru ca, în obiceiurile si riturile acestora, se deslusesc elemente cu evident caracter spectacular. Aceste manifestari ? cuprinse în ceea ce Mircea Eliade denumea "traditie folclorica" si dintre care unele au razbatut pâna în viata contemporana a taranului român ? erau menite sa determine, prin procedee de natura magica, fertilitatea pamântului (paparudele, caloianul, dragaica etc.), sa contribuie la îmbelsugarea traiului zilnic, sa consemneze momente calendaristice sau ciclul evenimential al vietii si al mortii (brezaia, cucii, calusarii, unchiesii etc.). Ele se desfasurau, dupa împrejurari, în mijlocul naturii, mai ales primavara si vara, în sate ori în casele oamenilor, totdeauna în prezenta unui "public" interesat sufleteste de productiile respective (implicând adesea masti) si erau practicate potrivit unor "scenarii" constituite prin traditie orala de catre "interpreti" (barbati, femei si copii) anume alesi. Acestor practici li s-au suprapus, în antichitate, manifestarile cu caracter spectacular ale autohtonilor geto-daci, cele aparute pe tarmul Marii Negre prin intermediul coloniilor grecesti, precum si cele aduse de colonistii români în Dacia. În secolele II-VII, ele au capatat trasaturile specifice noii spiritualitati românesti atunci nascute, fiind îmbogatite apoi cu adaosuri laice si religioase medievale, pentru a fi sintetizate treptat în asa numitele productii folclorice cu caracter teatral, care aveau sa devina, în secolele XVIII-XIX, elemente formative ale fenomenului teatral national cult.
Cea mai veche încercare dramaturgica originala cunoscuta pâna astazi, pe teritoriul României, este cuprinsa într-o scriere anonima, descoperita de Nicolae Densusianu în biblioteca Episcopiei române din Oradea, datând probabil din anii 1778-1780 si intitulata Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragedice expressa (Uciderea lui Grigore Voda în Moldova exprimata în forma de tragedie). Manuscrusul este alcatuit din scene disparate, câteva scrise în alte limbi (o predica în tiganeste, cântece în latina si maghiara).

Iulia NAGY