Peisajele sibiene ale lui Constantin Pele

Vechile cladiri, strazile, casele si monumentele din centrul istoric al Sibiu au devenit de mult sursa de inspiratie a multor peisagisti de pretutindeni, care le vad si le admira, le redau pentru farmecul lor unic, pentru a le oferi unui public divers, dar si amatorilor sau colectionarilor de arta. De la amatori si diletanti, la maestri consacrati, artisti de toate marimile au realizat lucrari in care realul arhitecturilor citadine si amprenta personala a reprezentarii incearca sa se impleteasca, spre a se reliefa reciproc.

Ca pictor cunoscut, Constantin Pele nu ezita sa se inscrie intre cei ce fac din peisajul citadin al Sibiului nu numai subiectul unora dintre tablouri, ci ii consacra o intreaga expozitie: Armonii arhitecturale sibiene, deschisa la Cercul Militar.

Viziunea pictorului nu este inedita, ci de un figurativ "cuminte", cu forme riguros inscrise in conturul liniilor marcat angulare, precise, peste care culoarea asternuta pe suprafete atent delimitate, capata nuante si valoratii rafinate, sau consistenta compacta ce amplifica contrastele. Apar astfel redate celebrele turnuri ale bisericilor din Sibiu, Turnul Sfatului, Casa Luxemburg, Primaria veche (Muzeul de Istorie) sau strazi vechi (Centumvirilor), Pasajul Scarilor sau Podul Minciunilor, Pasajul Fihgerling... Constantin Pele prefera redarile panoramice, cu un prim-plan detaliat, urmat in planuri secundare de redari cu case inghesuite, unde spre fundal conturul se sterge si culoarea puternica trece in tonalitatile cetoase ale perspectivei ce se pierde in zare. Peisajele au o buna constructie perspectivala, cu sublinieri volumetrice, o rigoare geometrizata a liniei si formele pregnant rectangulare ale cladirilor reprezentate, fapt ce le confera acuratete, dar si o usoara rigiditate. Monumentele medievale apar "ca noi", cu muchii drepte "trase cu rigla", cu ziduri peste care nu se simt urmele trecerii timpului, aspect ce aduce uneori impresia de ilustrata fotografica atent retusata. Tonurile de verde ale unor copaci abil introdusi in concertul cromatic al imaginii si redari ale cerului cu jocuri de nori si lumina naturala confera insa altor tablouri o nota optimista, o anume vigoare si bucurie a reprezentarii ambientului citadin.

Sinteza expozitiei are si doua "lucrari colaj" (nu ca tehnica), ci realizate prin aglutinarea, cvasi-aleatorie amestecata si etajata a numeroase cladiri si monumente sibiene, lucrari-experiment cu un aspect destul de artificial, dar care, poate regandite in cheie usor suprarealista, in cromatica "surdinizata" si forma "fluidizata" prin linii curbe, ar putea aparea ca un "remember", o "veduta" plutind intre amintire si vis.

in ansamblu expunerea ramane unitara, caci lucrarile se leaga intre ele printr-o anume punere in pagina asemanatoare, printr-o dominanta cromatica rosu-brun ce apare la redarea zidurilor si acoperisurilor sibiene (cu celebrele lucarne "ochi") si in functie de care se desfasoara bogatele jocuri de contraste si nuante, tablourile aparand astfel diverse (dincolo de subiect), dar pastrandu-si de asemenea autonomia, "personalitatea".

Sibianul Constantin Pele ne prezinta o expozitie personala dedicata orasului natal, care merita atentia publicului, iar aceste aprecieri despre ea nu trebuie citite doar ca informatie, ci in mijlocul expozitiei, cu tablourile in fata.

Valentin MUREĹžAN, critic de arta, membru al Filialei Sibiu a UAP