Pinguinii Sibiului

Nu stiu daca cineva si-a dorit vreodata sa devina pinguin, dar azi, un astfel de vis poate deveni realitate. Chiar daca nu suntem acoperiti cu pene, macar dupa mers si tot aducem cu simpaticele vietuitoare din emisfera sudica. De ce ai merge tu, locuitor al unui oras situat la doi pasi de munte precum un pinguin? Pentru ca ai niste concitadini carora trebuie sa vina cineva (musai de la una dintre institutiile statului) sa le dea cu aspiratorul prin casa, sa le puna oala cu ciorba pe foc, sa le faca ordine-n camara, sa le spele rufele, sa le plimbe cainele, sa le puna sul nou de hartie igienica la veceu, sa, sa si iar sa. Åži sa le curete zapada, sa le sparga gheata de pe trotuarul din fata casei, fara discutie. Cum niciuna dintre asteptatele institutii nu are printre atributii curatarea trotuarelor din fata proprietatilor private, respectivele cai de acces au devenit niste patinoare de mana a doua. De ce de mana a doua? Din cauza ghetii cu denivelari. Dar, trebuie sa recunoastem, au un mare avantaj: accesul e gratuit. C-o fi loiala sau nu concurenta facuta patinoarului din Piata Mare e o problema de interpetare a fiecaruia; important e ca exista alternativa, nu? Sper ca n-are nimeni pretentia sa insiram strazile ale caror trotuare s-au transformat in patinoar. Nu de alta, dar ar insemna sa trecem in revista trei sferturi din strazile burgului. Partea hazlie a acestei situatii incepe in momentul in care sunt transmise, la inceput de iarna, tot felul de avertizari si amenintari cu amenzi pentru cei care nu-si curata trotuarele din fata casei, magazinelor, blocului samd. Mai intai se asterne avertizarea, peste ea se asterne zapada, peste zapada marlania, iar peste toate neputinta celor care ar trebui sa dea legii un sens, s-o scoata din amorteala. N-am auzit de prea multi "gospodari" amendati pentru ca n-au catadicsit sa-si curete zapada din fata portii sau sa scoata din circuit patinoarele amenajate de mama natura. Am auzit insa de multi patinatori fara voie care si-au introdus mainile, picioarele in incinta unor forme de gips. Ca ghiorlania are manifestari de sezon si ca ele sunt netarmurite, stiam. Asta-i piesa, astia-s actorii. Din (teoretica) fericire, pentru o parte a cojocului ghiorlanilor exista niste ace sub forma de sanctiuni legale. Din nefericire, majoritatea sanctiunilor despre care vorbim sunt un fel de scrieri vechi, greu de descifrat, atarnate pe peretii muzeului: sunt privite, admirate, raman inofensive. Åži uite-asa, de la o zi la alta, de la un anotimp la altul, miserupismul, tupeul si atitudinile de neam prost isi intaresc musculatura si transpira abundent, spre disperarea celor ce nu gusta astfel de "miresme". In fond, de ce ai amenda pe cineva care nu si-a curatat trotuarul din fata casei? Nu trebuie sa aiba si ortopezii sentimentul acela placut al utilitatii?