Primul drum la Roma al lui Badea Cartan

• Trimite unui prieten
• Adauga un mesaj
• Salveaza ca PDF
• Tipareste pagina
• Adauga la favorite
• 466 vizualizari

Era in iarna anului 1896 cand "Badea " Gheorghe Cartan ajungea la Roma, dupa un lung si anevoios drum strabatut cu pasul. Au trecut de atunci mai bine de 115 ani. Documentele scrise ale vremii sale, ca si fotografiile pastrate pana in zilele noastre, marturisesc cum ca atunci- la cei 47 de ani ai sai - acest vrednic taran fara carte era imbracat frumos si ingrijit in haine mandre Romanesti specifice portului popular al plugarilor din asezarea sa natala - Cartisoara, de sub streasina Muntilor Fagaras. Adica cu cioareci albi si cu suman din panura, cu camasa inflorata prinsa la brau sub serpar; cu opinci in picioarele incorsetate cu obiele si nojite; cu caciula neagra ciobaneasca pe cap si cu desagi in spate, tesuti din fire groase de lana, in si canepa. Pornise pe acest greu drum cu ceva mai devreme de cat ziua sa de nastere : 24 ianuarie. Ĺži nu intamplator alesese ca acea data sa-l prinda pe drum. El stia ca intr-o astfel de zi calendaristica avea sa se implineasca 37 de ani de la Unirea Principatelor Romane, sub sceptrul Principelui Domnitor Alexandru Ioan Cuza.

Legenda spune, iar ziarele romanesti si cele italiene ale acelor vremuri o confirma , cum ca obosit precum era de atata drum masurat cu pasul, calatorul ardelean a dormit somn adanc, odihnitor, avand desagii cu merinde si cu carti pusi sub capatai, tocmai la baza Columnei de la Roma a imparatului Traian. Surprinsi de chipul si de infatisarea straielor sale, gardienii l-au confundat cu un ostean dac coborat de pe Columna. intratat de izbitoare era asemanarea. intamplarea a starnit interesul si uimirea trecatorilor si oficialitatilor locale, mai ales cand au auzit si ca misteriosul calator ar fi imprastiat cate un pumn de tarana si de grau in preajma monumentului. Abia intr-un tarziu au inteles gestul lui simbolic. Farama de pamant si pumnul de grau erau din Ţara Regelui Dac Decebal. Iar din acele pamanturi aurifere si de intinse holde de grane ale Vechii Dacii s-au imbogatit si hranit- candva, de mult de tot- si ostirile romane-cuceritoare!

Multa vreme a trecut de la acea temerara calatorie la Roma a lui Badea Cartan, iar Cartisoara lui natala a devenit comuna infloritoare de astazi, asezata in locul de unde Transfagarasanul isi incepe greul, spectaculosul si intortocheatul sau urcus in incercarea izbutita de a traversa Carpatii, pornind de la limita geografica a judetelor Sibiu si Brasov, pentru a ajunge intr-un tarziu in preajma Curtii Domnesti a Argesului. Satenii, cu sprijinul regretatului cronicar al locurilor Traian Candulet si al inca vrednicei sale sotii Silvia, au primenit, in memoria lui Badea Cartan, o mica "Casa - Muzeu ". Ghid-indrumator printre exponatele si legendele sale este, de multa vreme, dascalita Valerica Stoica Solomon, o buna cunoscatoare si placuta povestitoare a vietii legendarului ei inaintas si consatean, inmormantat- precum i-a fost dorinta - in cimitirul orasului Sinaia. Pe crucea de la capataiul mormantului sau stau scrise cuvintele : "Aici doarme Badea Gheorghe Cartan, visand la intregirea neamului "! insa, n-a mai apucat bucuria acelor vremuri pentru ca s-a stins din viata, pe cand avea 62 de ani, la 7 august 1911, deci cu mai bine de sapte ani inainte de infaptuirea Marii Uniri de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.

Ioan VULCAN-AGNIŢEANUL