Ramasitele anului cultural in 2009

Pe principiul ce-am avut si ce-a ramas, am cautat ieri prin oras urmele Capitalei Culturale Europene de acum doi ani. Nu sunt prea multe.

Daca despre sali de spectacole sau institutii culturale noi nu poate fi vorba, am pornit in cautarea ramasitelor evenimentelor culturale din 2007. Pentru inceput toata lumea m-a trimis sa vad scheletul constructiei de lemn inceputa de fostul arhitect-sef al Sibiului, Szabolcs Guttmann si Asociatia Maghiarilor din Sibiu in parcul Petofi Sandor, de langa soseaua Alba Iulia. Nu-i mare lucru de vazut. Chiar este un schelet din barne uitat de lume, care urateste micutul parculet. N-am gasit pe nimeni in parc care sa poata explica ce-i cu lemnele atarnate si uitate acolo. Am gasit insa la Asociatia Maghiarilor din Sibiu.

„Din punct de vedere juridic constructia apartine Asociatiei Restauratorilor din Transilvania. A pornit ca un proiect foarte important pentru noi. A fost un concurs de proiecte de arhitectura, s-a selectat cel mai bun si ne bucuram chiar de sustinerea Ministerului Culturii si Cultelor prin domnul Sergiu Nistor. Apoi au aparut ceva probleme juridice cu terenul in zona si tot proiectul a ramas in stand-by pana astazi. Este mare pacat pentru ca am fi avut si noi un sediu, am fi putut face in continuare proiecte culturale, nu doar prin restaurante si cafenele ", si-a spus punctul de vedere conducerea Asociatiei.

Am mers mai departe, in Parcul Tineretului. Aici, tot in urma unui proiect cultural din cadrul Sibiu 2007 au ramas doi bolovani. La propriu doi bolovani, ceva mai mari si mai artistici. Nimeni prin parc nu stia ce-i cu pietrele culturale. intre cele doua parcuri am trecut pe langa cortul din capat la bulevardul Nicolae Balcescu care vinde si acum articole cu insemnele Sibiu 2007. Nu le cumpara nimeni. Domnisoara de la acolo spune plictisita ca vinde cateva brelocuri si briz-briz-uri pe zi. Turistilor. Cele mai clare ramasite al Capitalei Culturale sunt tot celebrii Hermanni. Au devenit celebri dupa ce i-au vandalizat sibienii prin Piata Mare sau pe platoul de langa Sala Thalia. Muzeul Brukenthal i-a luat de la Asociatia bucuresteana care a facut proiectul, i-a restaurat si ii expune acum in curtea interioara a Casei Altemberger – Muzeul de Istorie. in afara de cei care viziteaza muzeul sibienii habar n-au de Hermanni.

Alte reminiscente sunt insemnele cu „Ma gandesc la ea. Non Stop " de pe un magazin parasit pe strada Tribunei. Apartin unui artist venit cu un alt proiect cultural in cadrul capitalei. Şi bineinteles Pavilionul Sibiu 2007. Rulat frumos intr-un depozit din Sibiu.

Capitalul de imagine
Dincolo de ramasitele fizice, dupa Capitala Culturala a ramas un imens capital de imagine. Pe care il exploateaza fiecare institutie sau personalitatea cum stie mai bine. Primaria in relatiile interne si internationale, agentiile de turism ca sa atraga turistii la Sibiu si politicienii de fiecare data cand se apropie vreo campanie electorala.