Restaurant: Ich bin ein Berliner

Da, clar de tot titlul n-are nicio legatura cu subiectul materialului, dar sunt singurele cuvinte pe care le stiu in germana si nu vreau sa trisez cu Google Translate doar ca sa ma dau poliglot. Asa ca ma rezum la ce stiu, si la germana dar si la ales restaurante in burgul lui Hermann.

Pentru un oras cu trecut sasesc, oferta de restaurante cu specific este mult, mult prea restransa. Dar poate asta e si cheia succesului restaurantului Hermania. Restaurantul e gandit estetic in dulcele stil german. Cu ferestre mari si luminoase, cu muzica traditionala, cu costume sasesti, tot tacamul din punctul acesta de vedere. Construit in fostul sediu al Filarmonicii sibiene, pe strada cu acelasi nume, restaurantul are un ambient foarte placut. Si un meniu pe cat se poate de generos. Sa incepem cu chestiile cu adevarat delicioase, testate si transmise mai departe gurmanzilor in cautare de un pranz pe cinste. Pai, untura casei cu ceapa rosie si painea taraneasca este exceptionala. Aproape la fel de buna cu cea servita in crama de langa Podul Minciunilor, care e mama si tata tuturor unturilor din lumea asta. Despre zacusca si salata de vinete v-as povesti alte doua pagini, dar mi-e ca va fac prea pofta. Si am lasat la final cel mai aperitiv dintre aperitivele din lista Hermaniei, pasta de jumeri. N-o gasiti tot timpul, e o raritate, dar si de o prindeti, garantat n-o lasati din mana pana nu curatati si fundul bolului. Prietena buna cu colesterolul, sora cu preinfarctul dar cat de delicioasa...

Daca nu le incercati pe toate patru deodata, cum stiu eu pe unul care a facut, poate va vine sa treceti si la felurile urmatoare. N-am reusit sa testez si ciorbe, dar cea de bivolita cu smantana si supa de gaina cu taitei de casa mi-au tras de multe ori cu ochiul. Le punem in wish list si mergem mai departe. Dar ce-am incercat si va recomand cu maxima responsabilitate, e pastravul tartar cu caviar (file de pastrav tocat la satar), tigaita sasului (o pleiada de carnuri asortate cu ardei, rosii, ciuperci si oua) si toate felurile prajite in fulgi de porumb. Bag mana in foc ca o sa va placa. Iar ca desert (si daca vreunul dintre voi mai poate manca desertul e campion), henclesul traditional sasesc e senzatie dar v-as recomanda mai degraba selectia Hermania, hencles, strudel cu mere si placinta saseasca cu prune. Sa scuzati cacofonia si sa aveti pofta buna!